Aici am ocazia sa vad un vapor de calatori imens, probabil un transatlantic de lux ce facea croaziere.
Orasul m-a impresionat prin multitudinea monumentelor si a cladirilor vechi. Am vazut si niste turnuri medievale interesante, ce semanau cu cele din Bologna.
Intr-o catedrala mi-a placut enorm o cruce de marmura de Carrara.
Dupa ce am vizitat orasul vreo 2-3 ore mi s-a facut foame si am cumparat un kebab delicios la 4 EUR.
Apoi am pedalat in continuare cativa km pana pe plaja de la Vado Ligure unde am decis sa raman sa fac o baie si sa beau o bere. Apoi am decis sa raman peste noapte pe plaja.
Aici am avut parte de o noua intalnire interesanta cu un tip ciudat: Ricardo care era un 'homeless' italian. S-a prezentat imbracat in niste haine vechi ce aveau desene animate pe ele, haine de copil, in spate avea un rucsac uzat. Apoi dupa ce am facut cunostinta s-a apucat sa-mi povesteasca viata lui, cum a ajuns el pe drumuri si cum face sa supravietuiasca. Sincer mi-a fost frica ca o sa-mi fure bicicleta si aparatul foto dar Ricardo a fost foarte bland. A scos din rucsac niste salam, niste prajituri, o conserva de peste si a impartit mancarea cu mine. Spunea ca mancarea a cersit-o de la un om.
Apoi dupa ce am mancat m-am dus sa cumpar 2 beri mari Moretti si una i-am dat-o lui. Ne-am imprietenit, ma tot intreba daca nu vreau sa merg cu el sa facem rost de bani, sa comitem un mic furt ceva. Eu l-am tot refuzat. Apoi s-a tot rugat de mine sa vin cu el sa ma duca intr-un loc sa dormim sub un acoperis, dar eu i-am explicat cu vehementa ca voi dormi in sacul de dormit pe plaja sub cerul liber.
Pana la urma si cu greu am scapat de el. S-a dus in treaba lui. Eu mi-am mai luat o bere apoi m-am culcat.
Plaja de la Vado Ligure unde l-am intalnit pe Ricardo:
A doua zi pe la ora 7 m-am trezit ca Ricardo imi da scularea. Nu-i venea sa creada ca totusi am dormit pe plaja. Apoi a scos niste prajituri si un litru de lapte si m-a servit si pe mine. Bun baiat. Ne-am despartit in relatii amiabile.
Spre Spotorno peisajul era de vis: multa stanca indreapta si multi pescarusi. Eram pe soseaua Aurelia 1, cea mai lunga din Italia.
Din pacate cerul era cam noros iar cand am ajuns in oraselul medieval Noli, a inceput sa ploua mocaneste. M-am oprit aici sa vizitez orasul si sa astept sa treaca ploaia.
Superba localitate cu stradute ca pe la Sighisoara noastra:
Din pacate ploaia nu dadea semne sa inceteze asa ca dupa 2 ore de vizitat, am mers la un magazin mi-am luat niste bere si am inceput sa beau, stand pe o banca de piatra pe o strada medievala acoperita. Aici am descoperit ca marele navigator Cristofor Columb a trecut si el prin Noli inainte de a pleca spre Indii si spre glorie. O placa memoriala atesta acest fapt.
La un moment dat au trecut pe langa mine 2 batrane olandeze care m-au intrebat de unde vin si unde merg cand m-au vazut cu bicicleta. Dupa ce le-am spus povestea pe scurt mi-au dat 10 EUR si au zis sa-mi cumpar ceva de mancare. Banii mi-au fost de ajuns pt. 5 bucati de focaccia, o delicatete.
Dupa inca 2 ore de asteptari, a mai trecut ploaia si am pornit mai departe.
In localiatea Finale Ligure am mai tras o baie iar apoi in localitatea Loano am decis sa inoptez langa un club cu muzica veche. Acolo am stat afara pe o banca langa un parc unde era o locomotiva. Muzica se auzea tare, dar era club select si n-aveam haine adecvate si nici nu-mi permiteam sa fac consumatie in astfele de local. Asadar am stat la niste bere ce aveam la pachet si am ascultat muzica buna pana tarziu in noapte. Am mai avut o discutie interesanta cu o doamna pe la 50 ani mirata si ea de turul meu. La un moment dat pe banca alaturata s-a asezat si un pitic care vorbea cu un travestit. A fost interesant. Lume multa, lume pestrita pe Coasta Ligurica. Printre ei am trait clipe minunate si eu.
Tarziu dupa ora 2 m-am pus cu sacul de dormit , dupa o banca, dupa locomotiva, langa un boschete. Iata de ce merit si apealtivul de Boschetus cum ma numea cu ironie prietenul Horia din Deva. Ma numesc asadar: Pantani Carpaticus Boschetus.
Locomotiva langa care am dormit in Loano:
A urmat o zi perfecta cu peisaje superbe, statiuni minunate in care ma opream la cate o baie in mare. Cel mai mult mi-a placut la Albenga si la Alassio. Apoi am trecut prin orasul Imperia iar apoi pana la S. Lorenzo am pedalat pe una dintre cele mai reusite si frumoase piste ciclabile din lume. Nu am cuvinte sa descriu, era pur si simplu de vis.
Peisaj de pe pista ciclabila spre San Remo:
In San Remo in fata unui supermercato am intalnit un cersator roman de etnie rroma cu care am avut o scurta conversatie. Aici un bun prieten din Canada mi-a trimis 100EUR prin Western Union. Multumesc Razvan, sa ne revedem cu bine frate!
Peisaj San Remo:
Aici am intalnit blocuri inalte cat dealurile din apropiere.
Apoi mai aveam maxim 20 km pana in Franta. In drum spre Ventimiglia, ultima statiune din Italia am intalnit o flora deosebita.
Am avut de asemenea placerea sa intalnesc si o statuie a reginei Margherita pe capul careia stationa un pescarus.
Pana la urma am ajuns la ventimiglia unde m-am simtit excelent iar noaptea mi-am petrecut-o sub cerul instelat tot pe plaja in sacul meu de dormit.
Marea la Ventimiglia:
La capatul statiunii am intalnit lebede, rate salbatice si lisite care traiau in armonie. Le-am admirat fascinat minute in sir.
Pe catararea ce a urmat spre Franta am intalnit un tanar cicloturist italian ce pedala de la Genova si dorea sa viziteze Monte Carlo. Se cam grabea tipul caci in aceasi zi trebuia sa se intoarca acasa. Am avut o conversatie agreabila totusi si am pedalat cativa km impreuna.
Imediat dupa ce am intrat in Franta am trecut pe langa un catun medieval situat pe o colina.
Apoi a urmat coborarea spre Mentone unde am stat sa fac o baie si sa mananc pe o plaja bolovanoasa. Aici am hranit niste porumbei cu niste prajituri ce mi s-au sfarmat in bagaj.
In curand aveam sa ajung la Nisa unde am stat toata ziua la baie si plaja. A fost minunat. Plin de turisti iar plaja cred ca avea vreo 10 km lungime. Pista ciclabila era excelenta.
Mi-a placut mult infrastructura de la Nisa. Gaseai practic tot ce doresti. In sfarsit am ajuns pe Coasta de Azur. Singurul impediment era ca preturile erau cam mari: o bere la doza de la un market costa 2 EUR.
Hotel in Nisa:
Dupa o zi de recreere aveam sa dorm tot pe plaja dar in spatele unei cladiri, intr-un loc unde erau multe barci ale unor pescari. Nu a avut nimeni treaba cu mine si am putut sa admir din nou stelele. A fost superb.
Ma plimb in continuare “cu tine” pe traseele propuse si constat cu placere ca am destul material pentru inca... multe zile. Simt totodata si un soi de regret ca nu le voi putea cuprinde pe toate pana in sfarsit!
RăspundețiȘtergereSi mi-e drag curajul si nebunia ta. Si mi-e draga viata ta boema. Si ma surprind atat selectia de imagini din multitudinea celor pe care tu le vezi live in aceeasi masura cu descrierile lor in cuvinte. Citindu-te deci atat printre randuri cat si printre imagini ma simt bine si ma bucur, de parca fac si eu parte din eveniment. Si asa si este !