Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 13 aprilie 2011

Aventura in Anatolia pe 2 roti -martie 2011 -partea 2

Miercuri la micul dejun, eu impreuna cu Adam am avut onoarea sa stam la masa cu un celebru inventator, cu nimeni altul decat cu inventatorul unei nazdravenii interesante, un fel de combinatie intre ciclism si role, numit skyke. Domnul era un austriac si ca orice mare personalitate era si o modestie rara.
Ulterior aveam sa aflu ca la acest club elitist am stat la masa si cu fosti campioni mondiali de atletism.
La ora 9 am pornit intr-o tura minunata care a inclus si 2 portiuni pe drum nemodernizat cu catarari de pana la 15% spre deliciul meu.


Peisajele erau de vis, incepeam sa ma obisnuiesc sa pedalez in paradis. In aceasta zi am trecut pe langa mai multe livezi de portocali.


Dar am pedalat mult si prin localitati turistice cu moschei autentice.


In aceasta tura am discutat putin cu Cathy si am aflat ca este din Innsbruck, din Tirol. A ramas surprinsa cand i-am spus ca-n 2009 intr-o lunga tura am trecut si prin minunatul sau oras natal de care se plangea ca este prea frig. Cathy era o bikerita pe cinste si in plus mai era si pasionata de lectura si o fata romantica. Mi-a placut mult aceasta pustoiaca la care am inceput sa tin si am numit-o " Mica tiroleza"


Insa trebuie sa recunoastem caci unguroaica Judit era o reala forta, avea musculatura formata, era buna pe catarari si avea un zambet superb pe care si-l punea des in valoare. Pacat ca vorbea o engleza foarte limitata, insa vorbea o germana impecabila. M-a impresionat la felul cum se descurca pe catarari mult mai bine ca multi dintre romanii nostrii de sex opus.


Si astfel a mai trecut o zi in paradis.


Joi am avut o zi superba cu soare puternic si temperaturi de pana la 24 grade. Dimineata inainte de tura am mers cu Cathy sa stam putin la soare pe plaja. Am discutat despre pasiunile noastre si despre momentele importante din viata noastra. Foarte mult mi-a placut cand am auzit ca scumpa tiroleza iubeste literatura si ca mai practica si atletismul. Mai rar asa apucaturi la tinere fete. In departare se vedeau muntii cu varful de 2365m incarcati de zapada, iar marea era de un albastru infinit.


In aceasta tura rusul Pavel a scos echipamentul sau de rezistenta, la fel si Judit. Au fost cele mai frumoase tricouri de ciclism ce le-am vazut in viata mea, iar eu am abordat tricoul meu personalizat Pantani Carpaticus.


Din nou o tura cu catarare si de data asta am fost in mare forma, i-am intrecut pe toti la o distanta semnificativa. Ca de obicei, primul care a sosit in varf dupa mine a fost colegul Adam.


Din nou am trecut prin zone cu peisaje de vis si moschei interesante. In departare tronau muntii Tahtali iar cerul era de un albastru infinit.


In tura din aceasta zi am ramas mai mult in spatele plutonului sa le fac niste poze frumoase.


A fost una din cele mai perfecte zile din viata mea, iar la pranz am avut bucuria sa stau la masa cu un brazilian negru si glumet. Sincer n-as fi crezut niciodata ca o sa ajung la stau la masa cu sportivi de pe 3 continente. Si acum nu pot crede si parca totul a fost un vis frumos.


Vineri din nou o zi splendida in care am facut cel mai lung tur. Inainte de tura, dupa pranz am facut o scurta baie in Marea Mediterana, incepandu-mi sezonul estival. Tin minte acest moment emotionant. Pe mal erau 3 unguroaice si tiroleza Cathy care ma incurajau si au aplaudat cand m-am aruncat in valuri in timp ce eu cat pe ce sa fac atac de cord la contactul cu apa care nu avea mai mult de 13 grade Celsius. Minunata experienta. Afara temperatura era de peste 20 grade astfel cand am iesit din apa am plonjat pe nisipul caldut unde mi-am revenit. Era 25 martie, am reusit sa-mi dau recordul, in 2008 am facut baie in Marea Egee pe 19 aprilie, fostul meu record.
Eu am fost pus sa fiu ghidul in aceasta zi, astfel ca am fost mai emotionat ca de obicei. A fost ziua cu cel mai variat traseu.
La inceput am trecut printr-o statiune luxoasa exact pe langa mare. Privelistea era ametitoare, probabil mai frumoasa ca cea de la Nisa.


Albastrul marii era de safir, iar infrastructura de invidiat, de ultima generatie, ambarcatiuni de lux, hoteluri somptuoase. Primii turisti au aparut pe plaja.


Apoi ne-am indreptat spre muntii pe un traseu in care am avut cateva catarari interesante. Dupa vreo 20 km am ajuns intr-un loc unde incepea o catarare lunga cu panta de 10%.


Acest drum ducea spre un teleferic de unde se ajungea exact in varful muntelui. Telefericul este printre cele mai moderne si mai luxoase din lume, construit recent de elvetieni. Peisajile erau de vis, catararea printre cele mai frumoase din viata mea.


Iar i-am intrecut pe toti, de data asta i-am lasat la 1km in urma. Pana la urma ajungand la un drum ce cotea la dreapta de frica sa nu ma ratacesc m-am intors dupa grup si din nou i-am intrecut pe toti la cea de-a 2-a urcare. Am observat ca Rene si cu Cathy, singurii fumatori din grup, erau cei mai slab pregatiti la catarare, deci n-am avut nici o sansa sa-i conving sa devina membrii BIG. In schimb rusul, ungurul si tunisianul erau numai buni de un maraton, se descurcau binisor si pe catarare iar pe coborare ma intrecea si unguroaica spre rusinea mea.
Apoi am luat-o la dreapta pe un drum forestier unde a urmat o coborare bolovanoasa, iar eu la un moment dat am cazut de era sa ma sparg tot si am julit si bicicleta, cat pe ce sa fiu bun de plata.


Pe coborare am prins din nou niste vederi unice asupra marii si i-am facut o poza super rusului.


La un moment dat am ajuns si la un loc unde erau zeci de stupi de albine. Mierea si rahatul turcesc sunt de buna calitate. Ajunsi la club aveam sa am parte de o nefericita surpriza.

2 comentarii: