Cicloexpeditie in Alpi 2009

In urma cu cateva zile m-am intors din una din cele mai importante, savuroase si aventuroase cicloexpeditii solitare din viata mea. Voi face o scurta descriere a turei:

Pe data de 16 iunie am pornit din Ineu, localitatea unde locuiesc spre Ungaria. La strandul termal de la Dorobanti m-am intalnit cu un prieten din Buzau, un bun cicloturist cu care intentionam sa fac expeditia. Insa lucrurile au evoluat intr-o alta directie. Am pedalat impreuna primele 9 zile, un adevarat tur al Ungariei.
Pe ruta Turnu - Battonya - Mako - Szeged, de aici ne-am luptat cu pusta Panoniei pe o canicula mare, apoi Budapesta a fost orasul care ne-a placut cel mai mult si unde am stat 2 zile. De aici a inceput o vreme ploioasa care ne-a tinut 4 zile. La Balaton a incetat ploaia si la strandul din localitatea Szigliget a trebuit sa ne despartim caci eu avem planuri marete in Alpi si mai trebuia sa ajung pe 5 iulie si la intalnirea anuala a membrilor clubului international de ciclocatarare BIG Challenge unde am cele mai bune rezultate din Romania. Totusi a fost superba tura cu Andrei Ozizu, cicloturistul roman cu care am pedalat cu cea mai puternica medie, uneori cu 30km/h. A inceput lungul meu periplu solitar. Am intrat putin in Slovenia, apoi o panta de 17% m-a anuntat ca-n Austria o sa ma lupt cu cele mai dificile pante din Europa si poate chiar din lume. Langa localitatea Bad Gleichenberg m-am intalnit cu un corpolent ciclist austriac dar bine antrenat cu care am avut cateva pante de 15% la care s-a descurcat foarte bine tipul. L-am impresionat cu tura mea. Apoi au urmat nenumarate pante de pana la 20% pe drumuri secundare, am evitat orasul Graz sa scap de trafic si iata-ma in sfarsit la poalele Alpilor Austriei pentru a doua oara in viata mea. In 2007 am mai avut o astfel de expeditie de traversare a Alpilor in care am reusit 42 pasuri alpine in 4500km.
A inceput ploaia si dupa orasul Koflack am fost invitat la un chef la ziua unui motociclist unde am petrecut de minune. Ziua urmatoare am facut pe ploaie primul pas omologat de clubul BIG in tur, pasul Gaberl(1551m) . Apoi cobor si ma opresc la o sarbatoare campeneasca intr-un sat de la poalele muntilor unde am parte de o petrecere de exceptie, dansez cu superbe fete, sunt racolat de o baba bogata dar alcoolica care ma duce la ea acasa si-mi da o vila intreaga in primire. Sa traiasca pissy! Iata-ma asadar traind ca un pasha si relaxandu-ma la greu. Ziua urmatoare ma despart cu lacrimi in ochi de baba si-i promit ca voi reveni. In orasul Judenburg unde sunt impresionat de un turn medieval ce avea peste 80m, aici imi pune mama prin Western Union 100euro sa pot continua tura. Continui printr-o zona montana superba, mai fac inca un pas de cam 1200m pana ajung din nou la poalele unui pas omologat BIG, Solk Pass(1790m) cu o panta de pana la 12% dar destul de lunga catararea, in varf vad zapada, incepe sa picure, vad jnepeni si rododendron si intr-o capela inchinata sfantului Nicolae, rostesc un fervent Pater Noster, multumind divinitatii pentru noua expeditie in Alpi la care visam de mult. Apoi am coborat si am luat-o spre orasul Radstadt unde am mancat un kebab exceptional. In continuare mai fac inca 2 catarari BIG cu panta de pana la 15% pana ajung in orasul Kizbuhel de unde incepea cea mai dificicla catarare a Austrie cu panta de pana la 23%, si ea pe lista clubului BIG.
A doua zi ma lupt cu teribilul Kitzbuhel Horn si reusesc sa-l inving spre uimirea tuturor, desi aveam un bagaj de 25kg. Peisajul este fantastic, panta incredibila si cativa km pedalez in compania unui ciclocatarator austriac, care se tot mira de performantele mele. In varf sunt fotografiat si filmat ca o vedeta de turistii curiosi. In continuare in orasul Schwaz ma intalnesc cu 2 superbe cicloturiste austriece cu care fac o poza si cu care discut la un restaurant. Apoi in Innsbruck un oras care ma surprinde si vrajeste definitiv, un fel de Venetie stramutata la poale de Alpi. Aici ma intalnesc cu 2 cicloturiste scotiene si ele la un lung tur european pe 2 roti. In drum spre Oberstdorf mai fac inca un pas BIG important apoi langa Elmen ma intalnesc cu un cuplu de cicloturisti din Noua Zeelanda cu care fac o noua poza. La Elmen particip la un barbecue party unde intalnesc o fata superba de care ma indragostesc si un bulgar gras, sponsor al bauturilor spirtoase. Sa traiasca! Ziua urmatoare intru in Germania, tot realizand o catarare BIG si ajung in sfarsit la Oberstdorf unde sunt asteptat si primit foarte bine de colegii de la club. O noua petrecere. Ziua urmatoare colectionez inca 3 catarari BIG, de data asta in stilul occidental adica. Mergem cu masina pana la poalele pasului si de acolo sari in sa, competitie, cine ajunge primul sus. Intr-o astfel de confruntare am ocupat un meritoriu loc 5, luptandu-ma cu unii dintre cei mai mari ciclocataratori amatori ai Europei. Presedintele clubului Daniel Gobert, uimit de isprava mea mi-a spus: "Romania should be proud of yourself. You are a great cycloclimber! " Nu stia insa grelele mele probleme financiare, din lipsa sponsorilor sau lipsa posibilitatilor de a castiga din pasiunea pentru care mi-am sacrificat cei mai frumosi 10 ani din viata.
Ziua urmatoare ne-am despartit si am urcat teribilul Nebelhorn pe ploaie. Doar 3 ciclocataratori in afara de mine au indraznit sa se lupte cu monstrul Europei care are o panta uneori de peste 30%. Campionii Ungariei: Gabor Gyorgyi si Gabor Kreicsi, presedintele clubului si eu. Eu am fost singurul care am abordat catararea cu bicicleta incarcata cu 25kg de bagaje de si-au facut cruce strainii cand m-au vazut. Din pacate in aceste conditii mi-a fost imposibil sa urc ultimi 2,5km, caci panta atingea 35% iar drumul se deteriorase semnificativ. Oricum performanta mea a facut furori in randurile ciclocataratorilor europeni unde voi scrie din nou articole in revistele cluburilor unde sunt membru, reprezentandu- mi scumpa tara.Intoarcerea acasa a fost cam dramatica din lipsa banilor si pe un traseu mult mai lung si dificil tot prin Alpi. In total am pedalat 3600km, dintre care 2000km doar in Alpi

Dar o mult mai ampla si mai buna descrie a expeditiei mele o voi face in revista MBike.

Tin sa le multumesc pt aceasta reusita romaneasca in care eu sunt protagonistul celor care m-au ajutat si anume:
lui Mircea Florescu pt superba si fiabila bicicleta Kona Sutra 2008 + echipamentul excelent cu care mi-am indeplinit un vis maret si cu care am rupt Alpii

lui George Culda pt activitatea sa prodigioasa pt a dezvolta ciclismul si cicloturismul in Bucuresti, salutari micutului Iancu si sotiei Elena!

lui Gratian Dinu Bolog, presedintele clubului sportiv Gratzu, care face o treaba excelenta la Timisoara adunand sute de oameni la ture. Mersi pt cadoul facut, 2 coburi Bike for Fun excelent+ un echipament de ciclism de exceptie+ sfaturi si consiliere. M-am inscris la clubul sau caci iubesc Banatul si trebuie sa readucem bicicleta la rolul pe care il merita pt viitorul copiilor nostri si al nostru in scumpul nostru Banat. Sa traiesti prietene!

lui Dan Lupsa pt echipament si masa copioasa si care asa o superba familie pe 2 roti, sper sa-l creasca pe Alex tot in spiritul acesta si sa ma intreaca micutul, Salut scumpule!

lui Radu Mititean, care are un rol esential in dezvoltarea cicloturismului si ciclismului daca nu la nivel national, macar la nivelul scumpului oras unde pe vremuri traia marele meu mentor Lucian Blaga si unde acum 1 deceniu cand eram student m-am intalnit la un chef de zile mari cu un nepot al lui Emil Cioran.

pustilor cicloturisti care continua traditia si se vor lupta sa ma intreaca: Victor Perdevara si Mihai Udvar si echipei de exceptie de la CCN

cu prietenie,
Claudiu,membru al Clubului Sportiv Gratzu