Al 6-lea tur al Romaniei

Aventura mea pe 2 roţi începe într-o frumoasă zi de primăvară, pe data de 27 martie din Ineu, localitatea unde locuiesc. Iniţial doream să fac un tur de 3000km în Balcani şi să ajung pe minunatul litoral bulgăresc de care m-am îndrăgostit încă de anul trecut , mai ales la Capul Kaliacra, acel splendid promontoriu cu cetate medievală de unde poţi liniştit şi fericit să admiri pescăruşii şi delfinii. Dar destinul mi-a fost potrivnic şi veţi vedea la momentul respectiv, în ce sens.
În prima zi pedalez pe ruta Ineu-Târnova-Şiria, unde mă opresc puţin să intru în casa memorială a marelui Ioan Slavici, să mai admir din nou tabloul în care apare alături de Mihai Eminescu în tinereţea lor din perioada vieneză. Apoi mă opresc la Miniş, o zonă cu podgorii excepţionale, unde servesc un vin dulce de o înaltă calitate la o cramă modernizată la standarde europene. Continui traseul prin Păuliş iar de la Lipova am parte de un vânt frontal violent care mă sleieşte de puteri astfel că nu reuşesc să ajung până la Timişoara cum îmi propusesem ci sunt nevoit să mă instalez cu cortul lângă localitatea Fibiş, nu departe de o benzinărie.
Ziua următoare am fericita surpriză să fiu întâmpinat pe traseu de către Carol Varga, un neobosit pasionat şi promotor al ciclismului din Timişoara, un bun prieten al meu de pe internet. Mi-a dăruit nişte hărţi, o vestă de ploaie şi o cască şi am mai discutat iar în localitatea Pişchia am fost întâmpinat de un grup de vreo 20 de biciclişti din Timişoara, care au sărit pe mine să mă salute, să mă felicite, bucuroşi să mă cunoască. Am fost fotografiat de parcă eram o vedetă, apoi la plecare au făcut şi o chetă. M-au impresionat timişorenii, nicăieri în ţară n-am mai fost aşa bine primit şi ţin să le mulţumesc. Ajuns în Timişoara mă duc la întâlnirea cu Graţian Dinu Bolog, multiplu campion naţional de downhill, actualmente,
preşedintele Clubului Sportiv Gratzu, care mă primeşte foarte bine, iar eu mă legitimez la clubul său. Apoi mă întâlnesc cu un bun prieten, Marius Reghiş, cel cu care anul trecut am făcut o cicloexpediţie de vis în Europa Centrală. Pedalez în continuare până la Buziaş unde mă întâlnesc cu alt prieten, Richardt Syemenyei, zis Rick, un mare cicloturist banatic cu peste 100 000km pedalaţi, anual face singur,cel puţin o tură de peste 1000km în România. Petrecem câteva ore împreună cu mâncare bună: o mustaca de minune şi bere rece.
Ziua următoare sunt întâmpinat lângă localitatea Vermeş de către tânărul ciclist reşiţean George Popovici, cu care pedalez vreo 10km şi am o discuţie agreabilă. Înoptez cu cortul lângă Bocşa iar ziua următoare sunt interpelat de câţiva copilandrii de etnie romă care îmi pun o sumedenie de întrebări.Apoi în sfârşit am parte de un traseu foarte pitoresc, traversez Munţii Dognecea, multe serpentine, drumul proaspăt asfaltat cu o circulaţie redusă ideal pentru cicloturism. Ultimii 15 km sunt neasfaltaţi cu multe bălţi şi pietre, dar de la Secăşeni apare din nou asfaltul. După localitatea Greoni fac o baie la nişte conducte unde curge non-stop apă termală gratis. Apoi mă pun cu cortul la ieşire din Oraviţa.
Ziua următoare am de urcat la greu un deal la ieşire din satul Nicolinţ, apoi traversez Munţii Locvei şi am 7 km de serpentine de urcat. Apoi cobor şi ajung în sfărşit la Dunăre. De la Moldova Nouă am un vânt puternic din faţă, peisajul este de vis. În apropiere de Berzasca mă pun cu cortul lângă o pensiune unde petrec o seară pe cinste alături de nişte localnici de treabă. O nouă zi de pedalat începe, din nou cu vânt frontal iar pe la Drencova mă trezesc cu Gigi Moreanu, un pasionat ciclist din Băileşti pe care-l cunoscusem pe internet şi care a venit să mă întâmpine. Discutăm multe şi ne oprim să mâncăm nişte mititei la un local înainte de Şviniţa. Înaintăm destul de greu datorită vântului iar înainte de Dubova ne aşteaptă Ciprian Bratan, un prieten pasionat de ciclism din Băileşti. Împreună petrecem de minune la pensiunea Pui de Urs lângă Dubova unde înnoptăm.
Ziua următoare pedalăm împreună până la Orşova unde Ciprian ia trenul spre casă iar eu şi Gigi pedalăm în continuare până în apropiere de Hinova unde trebuie să ne despărţim căci nu reuşesc să menţin ritmul impus de Gigi, care trebuie să ajungă acasă în aceaşi zi. Eu campez la intrare în Cujmir lângă o benzinărie Petrom.
A doua zi în localitatea Cetate un puşti mă insultă numindu-mă “lud’ de mai multe ori iar la Maglavit sunt alergat de nişte ţigănei care strigau: ‘gumi-gumi’. La Moţăţei-Gară mă întâlnesc din nou cu Gigi şi cu Ciprian cu care pedalez până la Băileşti. Aici Gigi mă duce să-mi arate casa unde a trăit marele actor român Amza Pelea, unul dintre preferaţii mei deşi nu l-am prins în viaţă din păcate. La despărţire Gigi îmi dă o sticlă cu 3 litri vin roşu iar Ciprian îmi dă nişte bani scuzându-se că nu mă mai poate primi la el la un grătar, căci intervenise ceva. Este data de 3 aprilie, o zi nefastă pentru mine, când pe fondul unui consum excesiv de alcool, cad victima unui jaf într-n bar din localitatea Rastu Vechi. Mă trezesc fără banii, pagubă de 800RON(bani munciţi şi economisiţi de mine cu greu pentru această expediţie), fără buletin şi fără card. În plus lipseşte şi camera video. Disperat sun la 112 şi mă trezesc cu un echipaj al poliţiei, însă hoţii deja fugiseră şi nu sunt de găsit. Poliţiştii mă duc la secţie iar apoi mă dau în primirea unui portar ce dormea într-o baracă jalnică unde este un singur pat jegos şi îngust.
Acel om mă pune să dorm pe 2 scaune împuţite. Am parte de una dintre cele mai zbuciumate, triste şi penibile nopţi din viaţa mea, în care nu reuşesc să aţipesc nici o clipă. La ora 6 AM acel individ fără scrupule mă scoate afară ca pe o cârpă zicându-mi: „Ce aici e azil de noapte pentru boschetari? Dispari bre!” Astfel că trebuie să aştept înfrigurat mai bine de 2 ore în faţa sediului Poliţiei din Rastu Nou, până sunt primit înăuntru unde pe parcursul a 3 ore de chin trebuie să scriu o lungă declaraţie. La un moment dat durerea mea de cap atinge paroxismul astfel încât alerg de la birou şi mă arunc pe gazonul din curtea clădirii unde îmi revin în cele din urmă. Sincer am crezut că fac o comoţie celebrală şi mă prăpădesc din cauza stresului acumulat, mai ales că primisem un telefon şi de la mama care aflase de păţania mea de la poliţişti, iar mama în loc să mă susţină la greu mi-a spus să nu mă mai întorc acasă că nu mă mai primeşte. Cruntă lovitură din partea destinului pentru mine. Dintr-o dată mă trezesc că tura mea se transformă într-un infern, sunt la mai bine de 500km de casă şi nu am nici măcar bani de o felie de pâine. Sunt totuşi conştient că vina îmi aparţine şi mie, căci m-a apucat pofta de chef într-un loc nepotrivit. Toată ziua sunt nevoit să aştept pe lângă localul cu pricina ca poliţiştii să încerce să facă procedurile de rigoare. Eu am intense dureri, nu reuşesc nici cum să aţipesc şi mă căiesc amarnic pentru cele întâmplate. În decursul zilei poliţiştii îmi recuperează camera video, dar nici urmă de bani sau acte. Până la urmă seara după ce mai dau o declaraţie,
mi se dă voie să plec, patronul de la localul unde am păţit necazul îmi dă 50RON sponsorizare iar un poliţist îmi zice la despărţire: “Du-te acasă cu trenul să nu rămâi în curul gol!” Eu pedalez pănă la Băileşti împreună cu prietenul meu Gigi care a venit după mine şi mă tot ceartă tot drumul de greşeala făcută. Mănânc bine la el, ca un adevărat sinistrat ce devenisem iar apoi îmi dă o cameră să mă culc. În timpul nopţii reuşesc să aţipesc câteva ore salvatoare dar am timp şi să meditez la ce ar fi mai bine să fac în aceste condiţii vitrege. Turul balcanic este ruinat din cauza lipsei buletinului şi al banilor, acasă nu mă pot întoarce că mi-e prea mare ruşine şi mă certasem cu mama, astfel că decid să continui să pedalez şi să fac turul Romăniei din nou. Năstruşnică idee care după multe peripeţii avea să devină realitate.
Urmează 2 zile umilitoare pentru mine dar în care reuşesc să descopăr frumuseţea sufletului oltenilor, fapt ce m-a impresionat şi marcat profund. Continui traseul spre Segarcea unde 3 oameni de treabă fac o cheta la aflarea tristei mele întâmplări. La ieşire din Craiova mă ajută nişte tineri cu nişte mici şi nişte bani şi-mi fac şi o poză cu 3 fete drăguţe. La intrare în judeţul Vâlcea, după ce îmi ziceam în sine că în tura asta am avut parte de patimi cristice, întâlnesc nişte oameni fantastici, care m-au ajutat enorm cu o pungă de grătare şi bunătăţi, o sticlă de vin plus 100RON, astfel că am parte şi de bucurii mistice. Ziua următoare în satul Beneşti am privilegiul să întâlnesc un mare cărturar al satului, în persoana domnului Paul Stănculescu, un om în vârstă de 62 de ani foarte instruit cu care am o discuţtie de vreo 4 ore pe teme filozofice şi culturale. Printre altele aflu că şi dumnealui este biciclist şi hotărâm ca anul viitor să pedalăm până la Cracovia împreună. La plecare mă şi sponsorizează cu suma de 100RON. Iată-mă aşadar că-n doar 2 zile am redresat situaţia cu ajutorul unor oameni extraordinari cărora le voi rămâne recunoscător şi le voi dedica această expediţie. Pedalez în continuare printr-o zonă superbă de deal iar în comuna Grădiştea am probleme cu nişte agenţi de pază, pe pretextul că nu am acte asupra mea şi pînă la urmă mă trezesc că pierd frontala şi mănuşiţe de ciclist la secţia lor unde m-au percheziţionat până la piele şi am fost pus să dau o declaraţie. Rămân pur şi simplu şocat de atitudinea acestor indivizi. În continuare trec prin Târgu Cărbuneşti iar în Tg Jiu vizitez capodoperele marelui Brâncuşi şi bojdeuca în care a trăit marea eroină de la Mărăşti, Ecaterina Teodoroiu. Trăiesc momente emoţionante şi devin din nou mândru că sunt român. De la Bumbeşti Jiu intru în Defileul acestui râu deosebit, o zonă de un imens potenţial turistic, ideală pentru cicloturism. Pe traseu la un moment dat ajung la o cruce mare de piatră, aflată pe locul unde a fost rănit de moarte marele general Ion Dragalina in 1917. Apoi vizitez si sfânta mănăstire Lainici aflată la doar 1 km. Înainte de Petroşani sunt atacat de un câine agresiv. Chiar în pasul Merişor (752m) sunt omenit de domnul Nicu Nicolici, proprietarul unei pensiuni superbe şi mi se permite să-mi instalez cortul pe propietatea sa. La Haţeg mă întâlnesc cu Alin un pasionat ciclist pe care îl ştiam de pe internet. Împreună cu el mergem să vizităm rezervaţia de zimbrii aflată la doar câţiva km de localitate. Ziua următoare trec prin Simeria unde vizitez Parcul Dendrologic, o adevărată bijuterie peisagistică iar apoi pedalez până la Geogiu Băi, unde din păcate nu reuşesc să fac baie că nu se deschisese ştrandul. În continuare intru în Apuseni, traversez Munţii Metaliferi făcând un pas de peste 1000m. Zona este foarte pitorească cu sate tradiţionale, dar pe o distanţă de 15km drumul este nemodernizat. În satul Ardeu, mi se strică camera video din păcate. În satul Almaşu de Mijloc o gospodină mă invită la un copios prânz şi desigur că nu sunt nepoliticos să refuz. Moţii sunt oameni ospitalieri şi de treabă. Apoi am de urcat vreo 10 km iar după Almaşu Mare începe o lungă coborâre spre Zlatna. De aici urmez cursul râului Ampoi, bucurându-mă de o zonă de excepţie. Ajungând la Blaj vizitez Câmpul Libertăţii, un adevărat loc sacru al poporului nostru. În continuare traversez Podişul Secaşelor, o zonă foarte interesantă şi ajung la Sibiu unde mă întâlnesc cu un bun prieten Cosmin Rotar, cu care am pedalat mult în anii trecuţi. Tot aici am norocul să-l întâlnesc şi pe tânărul şi talentatul meu prieten, cicloturistul Victor Perdevara, care era la prima tură internaţională. Apoi continui traseul spre Bucureşti traversând şi Meridionalii prin pasul Bratocea. Ajuns în judeţul Ilfov, sunt întâmpinat la Snagov de doi prieteni: Florin Leonte şi Horia Niţu, doi pasionaşi ciclişti cu care petrec o zi agreabilă.
Punctul culminant al expediţiei este întâlnirea cu domnul Mircea Florescu pe data de 18 aprilie, zi de referinţă pentru mine când în sfârşit mi s-au recunoscut meritele în domeniul cicloturismului iar domnul Mircea mi-a dăruit o frumoasă bicicletă Kona Sutra 2008 cu care să duc numele României cât mai departe în Europa şi nu numai. Mi-am văzut visul cu ochii, mii de mulţumiri generosului sponsor. De asemenea ţin să-i mulţumesc şi lui George Culda, preşedintele Asociaţiei Bateşaua care m-a descoperit, sprijinit şi sponsorizat cu echipament şi bani.
Întoarcerea am făcut-o tot pe bicicletă alături de un prieten Răzvan Anton, care a venit tocmai din Canada să pedalăm prin România împreună.
A fost un tur de peste 2500km în care sentimentele mele au oscilat de la extaz la agonie şi invers dar nimic nu se compară cu aceste senzaţii trăite pe 2 roţi!
cu prietenie,
Claudiu, membru al Clubului Sportiv Gratzu
Traiasca Banatul nostru drag!