4 - `Veloexpeditia MIORITICA 2015` Partea 4 - Ocna Sibiului si Sibiul

Acest complex balnear este printre cele mai tari din Transilvania.

Aici e cazul sa ma distrez si eu si voi petrece intreaga zi in acest paradis. Pt. inceput fac un tur al lacurilor si constat ca in ultimii ani s-au facut mari progrese dar si preturile au crescut. Si totusi lacul Brancoveanu care este cel mai sarat ramane preferatul meu. Fac cate o baie scurta in fiecare lac.

Fata de anii studentiei mele infrastructura turistica a acestui complex turistic s-a dezvoltat considerabil.

Au aparut chiar si restaurante cu autoservire iar seara la unele terase avem si lautari.

Aici este de mine asadar, pt. inceput ma hidratez cu cateva halbe de bere. In curand am bucuria sa ma reintalnesc cu Cosmin, un bun si drag prieten al meu, pe care il cunosc inca de pe vremea studentiei cand am facut multe ture impreuna. Stam putin de vorba si sunt invitat la el sa stau cateva zile. Deocamdata raman la Ocna Sibiului sa ma simt bine si sa-mi aduc aminte de aventuroasa si boema studentie. Cand mi se face foame iau un meniul zilei la doar 15RON.

Apoi cu burta plina ma arunc in lacul cu namol si voi iesi tot negru de acolo.

Spre seara nimeresc la o terasa cu lautari care canta de inima albastra si nu ma mai pot desprinde de acest loc pana tarziu in noapte cand trebuie sa pedalez pana in satul Rusciori unde ma astepta pritenul Cosmin si frumoasa sa sotie Corina. Regret mult ca am intarziat cam mult. Ajuns aici sunt invitat la un adevarat festin stropit cu vin excelent si stam la povesti pana spre miezul noptii cand mergem la culcare si Cosmin imi arata camera unde voi fi gazduit. Dorm foarte bine iar ziua urmatoare o luam de la capat, pt. inceput sunt ospatat cu multe bunatati si vin fin. Sa traiesti prietene!

Trebuie sa marturisesc caci sunt norocos ca sunt prieten cu Cosmin care este unul dintre cei mai generosi si mai frumosi oameni dintre cei pe care i-am cunoscut in viata mea. Nu ne-am vazut de mult timp si mai ales din 2009 asa ca avem multe de povestit. Am ramas impresionat de casa sa si de gradina sa prin care se plimbau agale niste cocosei simpatici.

De asemenea m-am bucurat mult sa vad si puisorii sai de gaina. Traiesc momente idilice de viata campestra autentica.

Cosmin este si el cicloturist si am facut ture memorabile in trecut. Punem la cale o noua tura prin Apuseni ce o vom face peste 2 saptamani. Eu savurez cu intensitate aceste clipe idilice din acest colt de rai ardelean. De asemenea am fost impresionat de o closca care s-a dat la bicicleta mea.

Dupa amiaza plecam intr-o tura pe Transfagarasan cu masina lui Cosmin si insotiti de un prieten simpatic al lui Cosmin. La intersectia cu drumul spre Ramnicu Valcea circulatia a fost oprita si dupa cateva minute vedem coloana presidentiala. Printre geamurile fumurii am reusit sa-l disting pe `Tatucu natiunii, marele taciturn din fruntea statului`care era primar al Sibiului cand eu eram student pe aceste meleaguri de basm. Dansul este si biciclist si aceasta intalnire sper ca-mi va aduce noroc. Ne vedem de drumul nostru iar la Cartisoara ne facem aprovizionarea pt. seara care o vom petrece pe platoul alpin. In curand ne vom bucura de peisaje montane dar vremea e cam mohorata.

Ajunsi in varf e cazul sa ne mai si plimbam putin pe jos sa ne dezmortim picioarele.

Vom campa la 2km mai jos de Balea Lac, pe la cota 1900 in vecinatatea unei stani. Facem un foc de tabara si o punem de un gratar.

Dupa ce mancam si incepem sa bem suntem vizitati de 2 ciobani carora le oferim sa ni se alature la festin. Aflam povesti de viata cutremuratoare cu ursi fiorosi si oameni perversi si ramanem uimiti de acesti 2 tineri ciobani alpini.

Pe la 3AM a fost cazul sa ma retrag si eu la cort. Aici am campat la cea mai mare inaltime din viata mea desi toata viata am haladuit prin zone montane. De obicei la inaltimi de peste 1800m dorm la refugiu sau cabana. Vine si dimineata si ies afara sa vad cum e vremea. Vizibilitatea este foarte redusa.

Ma bag din nou la somn si in curand ma surprinde o furtuna violenta cu tunete si traznete. Pana la urma vantul puternic imi culca cortul la pamant si tot ud si cu echipamentul strans haotic o tai spre masina lui Cosmin. Daca nu era el, ma vedeam nevoit sa renunt la echipament si trebuia sa alerg spre cabanele de la Balea Lac sa-mi salvez viata. Asa pt. mine a fost mult mai usor. Pana la urma ajungem in Rusciori si-mi pun boarfele la uscat in curtea prietenului meu si noi stam la un vinisor si depanam amintiri.

Ziua urmatoare dam o noua tura cu masina spre Paltinis, dar vremea este din nou potrivnica. Ma bucur sa constat ca drumul dinspre Gura Raului spre Paltinis s-a asfaltat intre timp si abia astept sa revad intinsele paduri seculare care mi-au incantat junetea.

Mai dorm inco o zi la Cosmin si iata vine si ziua cand trebuie sa ne despartim. Vom pedala impreuna pana la Cisnadie. Pt. inceput facem o tura prin centrul Sibiului. Orasul este mai frumos ca niciodata.

Trecem si pe langa catedrala luterana, locul sacru unde odinioara ascultam Bach cantat la impresionanta orga.

In Piata Mica gasim un negustor iar Cosmin incearca un fluier si canta o doina cu mare talent.

3 - `Veloexpeditia MIORITICA 2015` Partea 3 - Muntii Trascaului

Pe mine ma asteapta o dura catarare de cativa km pe un drum nemodernizat dar in varf sunt rasplatit cu o ampla panorama asupra muntilor din imprejurimi.

Vremea este perfecta si peisajele coplesitoare.

Urmeaza si o coborare si in curand ajung intr-un catun ancestral plin cu sure stravechi.

Ajuns in Intregalde aflu cele 10 porunci.

Ma mai informez si-n legatura cu Sabatul.

Chiar in acest loc, probabil datorita pacatelor mele ma trezesc ca fac pana din nou. Mi-a iesit camera prin cauciuc. In prima faza mintea mea cam ticnita ma indeamna sa merg pe jos pana in prima localitate unde voi gasi un cauciuc. Probleme de aceasta natura nu am mai intampinat de mult, de pe vremea cand faceam turul tarii cu rable de DHS. Merg asadar cam 1 km pe jos pana ajung in Cheile Intregalde.

Aici ma intampina niste calcare ametitoare.

Se pare ca pe aceste binecuvantate meleaguri, floarea de colt coboara la cea mai joasa altitudine din lume, la doar 600m.

In acest paradis ma invrednicesc sa pierd cam 30 min si-mi repar problema la bicicleta. Vulcanizez camera si-mi petecesc cauciucul. Pot din nou sa pedalez. Oh yeah!

Nu mai am mult pana in Teius unde fac o pauza de hidratare. Ultimii km au fost de cosmar pe un drum european plin cu tiruri. De aici mai am doar 25km pana ajung in `Mica Roma`.

Urmeaza o coborare in serpentine spre acest oras de suflet al Ardealului.

Ajuns in centru admir niste cladiri si-mi scot niste bani de la un bancomat.

Vine si momentul sa revad Campia Libertatii.

Recitesc emotionat niste citate celebre a unor mari corifei ai natiei strabune.

Imi continui traseul, ma prinde noaptea pe drum, nu mai reusesc sa ajung la nici un magazin si pana la urma cu destula dificultate reusesc sa gasesc un loc de campare la intrare in judetul Sibiu in apropiere de localitatea Tapu. Ma vad nevoit sa mananc din traisca o conserva de fasole cu costita pe care o incalzesc cu un primus. Dorm bine si ma trezesc cu pofta de pedalat.

Cum deschid cortul am parte de acest peisaj tipic ardelean.

In satul urmator observ o biserica fortificata.

In continuare pedalez prin Podisul Secaselor si am de facut cateva dealuri.

Trec si prin sate traditionale unde odinioara traiau sasii. arhitectura caselor lor este inconfundabila.

Nu mai am mult pana ajung in Ocna Sibiului, unul dintre locurile mele preferate din intreaga tara unde sunt mai multe lacuri sarate si un mare complex turistic si balnear. Intrarea este 15RON. Aici intalnesc lume multa dornica de distractie si recreere.

2 - `Veloexpeditia MIORITICA 2015` Partea 2 - Inima Apusenilor

In drum spre pestera Focul Viu ne prinde o ploaie cu tunete si traznete iar Randy este destul de amabil sa-mi imprumute singura lui pelerina de ploaie, el fiind obisnuit cu climatul oceanic care e mereu umed si unde rar vara temperatura atinge 25 grade Celsius. Dupa ce vizitam aceasta pestera unde se afla al 3 -lea ghetar subteran din Carpatii nostrii e cazul sa ne intoarcem la Glavoi, locul meu preferat din intreaga Cetate de Piatra a Sfantului nostru Ardeal.

Pe traseu mai facem cateva pauze scurte sa admiram diverse aspecte ale naturii.

Mai intalnim inca un arbore dezradacinat. Furtunile sunt apocaliptice in aceasta zona.

Ajungem in Glavoi, acest unic loc de recreere din inima Apusenilor unde in fiecare vara se strang mii de montaniarzi atat din tara dar si din strainatate in special din Ungaria.

Noi ne facem veacul la Terasa Micu unde sunt prieten cu patronul. An de an ma intorc aici cu mare drag si dragoste de munte.

Localul este traditional, preturile sunt decente si se mananca foarte bine. De asemenea intalnim pe aici si elemente ce tin de cultura populara ca si stergarul urmator de exemplu.

Sau blidul din imagine.

Din nou ne relaxam toata ziua socializand si cu diversi turisti si noaptea ne odihnim din nou pe saltelele din podul cabanei. Dimineata urmatoare comandam un mic dejun consistent apoi ne luam ramas bun de la primitoarele gazde.

Avem 4 km de urcare lejera pe un drum pietruit, urmeaza inca 6 km pe un asfalt perfect pana la statiunea Padis situata la 1283m altitudine. De aici mai avem de urcat pe asfalt inca 1km pana pe la 1340m. Urmeaza cativa km de coborare pe un drum forestier de proasta calitate.

Aici facem un mic popas.

Iar in continuare vine o noua catarare tot pe off-road pana ajungem in cea mai inalta localitate din Muntii Apuseni si anume Calineasa. Aici dam de asfalt proaspat si dupa ce iesim din Calineasa urmeaza un tronson cu o catarare fabuloasa cu panta de 20% pe care o dovedim atat eu cat si Randy. Urmeaza o lunga coborare spre Valea Ariesului pe asfalt. In apropiere de Garda de Sus trecem si prin Cheile Ordancusei.

Ajunsi la Garda, ne oprim sa mancam ceva la un restaurant. Apoi eu constat ca mi-a iesit camera prin cauciucul din spate. Cu el pedalasem deja vara asta aproape 5000km prin 7 tari. Asa ca ma apuc sa mi-l petecesc cumva. Ne continuam periplu si pe langa Scarisoara ma trezesc ca un domn cu numar de Vaslui striga la mine ca ma cunoaste de pe blog si ma felicita. Nu departe de acel loc facem un nou popas pe langa Aries sa ne mai odihnim.

Aici trecem printr-un moment rizibil. Niste vaci se dau la Randy, acesta se panicheaza si ma intreaba cum sa le alunge pe rumegatoare. Ma scol eu si salvez situatia ca de obicei si-i povestesc olandezului cum in urma cu 12 ani pe Valea Cernei, o vaca mi-a halit un tricou verde, l-a mestecat si apoi mi l-a scuipat ferfelita. Asa sunt vacile mioritice! Traiasca rumegatoarele balcaneze!

Dupa Cimpeni incepe ploaia si se intuneca, dar in cam 30 de minute ajungem la Pensiunea Silinel din Abrud, unde se mananca cel mai bine din acest oras si unde ma opresc de fiecare data cand trec prin acest frumos oras istoric din Tara Motilor. Fiul patronului, Cosmin S. m-a ajutat in 2011 cand am poposit prima data pe aici si ultima data ne-am intalnit in august 2014 cand iar m-a ajutat. Aici Randy va plati o camera iar eu voi face cinste masa de seara. Servim o pizza Felix si o portie de legume mexicane. Randy este incantat de bucataria romaneasca. E drept ca l-am dus doar pe la localuri selecte.

Dupa o odihna reconfortanta azi avem o catarare splendida spre Mogos. Intram in inima Tarii Motilor. Peisajele sunt de vis.

La intrare in Mogos zarim prima sura adevarata!

Randy radiaza de fericire si-mi tot multumeste ca l-am dus pe aceste meleaguri magice.

In centrul comunei ne oprim sa mancam ceva de la un magazin satesc, negasind nici un restaurant prin zona.

In aceasta pitoreasca localitate casele sunt rasfirate pe mai multe dealuri.

Chiar in acest loc din pacate drumurile noastre se despart. Randy o va lua spre Aiud in drumul lui spre Ucraina iar eu o voi lua spre Intregalde in drumul meu spre Sibiu. Drum bun fratica si ne vom revedea in viitorul apropiat la Amsterdam cand voi face un tur spre Tarile Scandinave!