Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
duminică, 8 august 2010
miercuri, 28 iulie 2010
Cucerirea monstrului Kitzbuheler Horn cu Kona si cu bagaje


Anul trecut in iunie intr-o tura de 3600 km dintre care 2000km am pedalat prin Alpi, mi-am indeplinit si visul de a face cea mai grea catarare pe drum modernizat a Austriei, Kitzbuhler Horn, care are o panta medie de 12% si maxima de 23% si are o lungime de 10 km. Este una dintre cele mai dificile catarari din lume.
Interesant este faptul ca am urcat acest monstru cu superba bicicleta Kona Sutra incarcata cu vreo 30 kg de bagaje de am speriat si uluit pe toti turistii aflati pe traseu. Toti mi-au zis ca asa ceva nu este posibil, ca nu au mai vazut pe nimeni sa urce cu bicicleta de touring plina de bagaje si m-au filmat si fotografiat ca o vedeta.
Atunci am fost mandru ca sunt roman.
Asadar cu adanca pretuire vreau sa le multumesc celor care m-au ajutat sa reprezint Romania cum se cuvine: mii de multumiri lui Mircea Florecu, inimosul patron de la BikeExpert si lui George Culda care m-a descoperit in urma cu 4 ani.
Multumesc anticipat si celor care ma apreciaza si viitorilor sponsori pt care voi realiza record mondial in cycloclimbing in urmatorii zece ani, daca voi avea sustinere.
Asa sa-mi ajute Dumnezeu!
Traiasca Romania si oamenii care tin la aceasta tara si care fac ceva pt aceasta tara!
cu prietenie,
Claudiu
sâmbătă, 26 iunie 2010
Transalpina facuta de o super familie (11-15iunie 2010)
In timp ce eu savuram clipa pedaland in muntii mei de suflet, muntii care mi-au format caracterul si care mi-au sadit in suflet setea de a trai viata la superlativ (este vorba de minunatii Apuseni), o familie minunata, iubitori de frumos, natura si sport faceau pe 2 roti Transalpina (cea mai inalta sosea din Peninsula Balcanica), una dintre cele mai frumoase trasee din Romania si chiar din Europa.
Impresionant este faptul ca Radu Haulica (pater familias) a ales sa faca acest traseu deosebit de pitoresc dar si dificil chiar si pt un ciclist matur alaturi de sotia sa Mariana (o cheama ca si pe mama pe care sper candva sa reusesc s-o conving sa se apuce de cicloturism) si de cele 2 superbe fetite ale sale : Ioana (9 ani – o veritabila campioana in devenire) si Anca (5 ani – o copilita de vis).
Sunt fericit ca-n luna mai am avut ocazia sa intalnesc aceasta familie minunata la cel mai mare mars al biciclistilor din Arad.
Tura a durat 5 zile de neuitat intre 11 -15 iunie. Familia Haulica s-a simtit excelent. A fost o vacanta active de exceptie si vor urma multe altele caci fetelor le-a placut la nebunie.
Muntii Parang au un potential turistic imens. Eu inca de acum 10 ani prin lungile mele ture trec anual si prin acesti munti minunati.
Acum voi scrie gandurile lui Radu Haulica despre aceasta excursie :
. Am plecat vineri 11 iunie 2010 din Hunedoara cu masina pana la Petresti unde am echipat bicicletele si am pornit in jurul orei 13. In prima zi am ajuns pana in apropiere de Oasa (se vede in poze unde am campat). Ziua 2 am ajuns la Obarsia Lotrului (si camparea asta se vede in poze), sambata noaptea a fost cam nasol pentru ca era plin de picnicari (sudisti) de la care au bubuit sarbele pana foarte tarziu in noapte. Ziua 3 am ajuns la Ranca unde am facut pauza o zi intreaga, nu prea ai ce sa faci in Ranca vara, dar noua ne-a prins bine o zi in care sa nu faci nimic (plimbare, mancare si somn). Apoi in alte 2 zile am ajuns la Petresti cu un somn, de data asta linistit, in acelasi loc la Obarsia Lotrului.
A fost frumos, foarte frumos... Am avut noroc cu vremea. Cat pe ce' sa ne prinda o furtuna cu grindina la Ranca - am ajuns cu vreo 4-5h dupa si am gasit grindina care avea dimensiuni apropiate (chiar peste) de oaule de porumbel. A fost o problema pentru noi unde sa montam cortul... In final am dormit (2 nopti) la pensiunea Eden (vizibila partial in pozele noastre de pe picasa), unde am dat peste un OM inimos (nea SANDU) - ne-a fost de mare ajutor.
Da, fetelor le-a placut foarte mult si vom mai face chestii d'astea !
Am facut o selectie cu cele mai interesante poze din aceasta tura de vis. Aici aveti linku :
http://community.webshots.com/album/578013835kqPcFp
Recomand tuturor sa faceti Transalpina si nu veti regreta !
Doresc familiei Haulica ture cat mai frumoase in continuare si sa ne revedem pe 2 roti !
Cu prietenie,
Claudiu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)