Expeditia "Pe culmile extazului in luna Martisorului" 2012 (partea 9) - Aventurosul drum spre casa

Deva se poate mandri si cu un AquaLand la standarde internationale.


Din nou merg la atelierul lui Martin unde il intalnesc si pe fiul sau, un baietel minunat educat in spiritul sportului pe 2 roti.


Este o zi importanta pt. mine, ziua cand fac rost de bicicleta visurilor mele, ajutat enorm de Martin, un om de milioane caruia ii voi fi recunoscator toata viata.
Iata-ma posesorul unui superb treking Radon, noul meu "armasar" metalic care sper sa ma duca cat mai departe.
E momentul sa sarbatoresc si incep sa beau niste beri. Mai trebuie doar sa astept sa-mi puna Martin si portbagaj pe bike si il tot astept pe amicul Horia care este plecat la munte.
Ma imprietenesc si cu un pescar de treaba care ma sponsorizeaza cu o suma modica echivalentul a 2 mici. Martin imi face cinste 2 mici deliciosi. Apoi mai stau cu pescarul de vorba la o bere.


Spre marea mea incantare observ ca mai sunt si bicicliste prin Deva. La un moment dat vin 2 fete ce aveau probleme cu bicicletele lor.


Vazand ca Horia nu mai apare intr-un tarziu imi iau ramas bun de la Martin si pornesc la drum. Pe traseu inspre Brad inainte de pasul Valisoara trec pe langa mai multe miristi incendiate. Ma mir cum de nu se transforma si padurea in scrum.


Cand ajung in Brad e deja seara si iar se lasa un frig napraznic. Ma opresc la aceasi renumita pizzerie unde continui sa sarbatoresc.
Aici intalnesc oameni de buna calitate si fac cunostinta cu un dragalas catelas ce seamana cu Candy al meu.


Splendid si foarte jucaus e mititelul!


Stau aici pana se inchide localul in compania unor tineri de treba. Apoi mai pedalez pana la cabana "Nu ma uita" de langa Baia de Cris. Aici e deschis non-stop si ma leaga multe amintiri de acest local. Bugetul meu este tot mai diminuat asa ca nu-mi permit decat o ciorba de vacuta care-mi astampara foamea.


Stau toata noaptea in local caci e prea frig sa-mi pun cortul si mi-e frica sa nu se fure bicicleta. Cand dau zorile ma pun si eu la somn in sacul de dormit tinand bicicleta cu mana mea stanga.


Locul meu de odihna este la vreo 50m de cabana langa o padure.


Deasupra mea vad doar ramuri ale unor falnici arbori si rar cate o pasarica incepe sa-mi canta sa-mi fie somnul dulce.


Ma trezesc pe la ora 13 si fac o plimbare prin padure.


Ma bucur sa intalnesc arbori seculari pe aici.


In departare se profileaza extremitatea sudica a MT. Bihorului.


La plecare doamna patroana a cabanei imi face semn sa ma apropi si-mi da sponsorizare un platou plin de bunatati din partea casei. Mai sa fie cat noroc si bucurie pt. Carpaticus!
Apoi pornesc incantat si pe traseu am parte iar de peisaje interesante.


Chiar inainte de intrarea in judetul Arad fac pauza de masa si mananc cu pofta cascaval si carnat primit de la generoasa doamna.


Si iata ca ajung si-n judetul Arad. Mai am 85km de pedalat pana acasa.


Si totusi va marturisesc ca judetul Hunedoara este mult mai tare ca si judetul nostru atat la importanta si valoarea obiectivelor turistice, istorice si culturale dar si la calitatea oamenilor. Nu voi uita niciodata acest minunat judet si oamenii sai de aur si abia astept sa ma reintorc in mijlocul vostru dragi prieteni hunedoreni.


Catararea dealului Sortoc imi certifica ca intr-adevar am in sfarsit o bicicleta buna. Sa traiesti Martin prietene!


Dupa Gurahont la Almas la 38km de casa soarele apune peste dealuri.


Aproximativ o ora pedalez pe noapte, noroc ca am far pe spate.
Pe la ora 21 ajung si eu acasa dupa o tura memorabila si astfel mi-am inceput excelent anul cicloturistic 2012!

Dan Spataru - un unic artist roman

Expeditia "Pe culmile extazului in luna Martisorului" 2012 (partea 8) - Aventura in Mt. Metaliferi si orasul Deva

Datorita blocarii rotilor din cauza noroiului lipicios am ajuns sa imping la bicicleta si sa o iau pe sus de m-am chinuit ca un ocnas.


Dar mai rau este faptul ca mi-a intrat zapada si gheata in interiorul adidasilor in curand fiind ud la picioare pe o temperatura neprielnica.


Zapada este tot mai moale si mai adanca si inca mai avem de urcat la greu.


Rabdarea noastra ne este pusa la grea incercare dar se pare ca dam dovada de multa anduranta.


Bicicleta mea se procopseste si cu multa zapada care se adauga noroiului deja existent pe ea.


Picioarele noastre se scufunda tot mai adanc in zapada iar soarele a apus deja de mult.


Desi la Deva au fost 18 grade, acum temperatura a scazut brusc si simtim reintalnirea cu anotimpul rece. Bicicleta mea arata intr-un mare fel.


Avem si un moment de respiro in care eu ma asez in fund si savurez neverosimila situatie. Ura din nou o aventura pe cinste! Si frigul musca din picioarele mele inghetate.


Si dupa o buna bucata de vreme incarcata de dramatism ajungem in varful pasului si dam de asfalt. E deja intuneric bezna. Aici ne oprim sa dam putin jos noroiul de pe biciclete.


Avem de remediat si o pana.


Eu sunt nevoit sa-mi dau jos sosetele imbibate de apa.


Mai bem putina bere, mai luam niste haine pe noi si-i fac o poza lui Marius, un mare catarator si ciclist din Deva.


Bucuria noastra este de scurta durata caci dupa doar cateva sute de metri, iar drumul este acoperit de un strat gros de zapada si iar trebuie sa impingem bicicletele. Si tot asa ne mai chinuim inca vreo 2 km, apoi in sfarsit putem folosi bicicletele dar ne confruntam cu alt risc, doar 2 dintre noi sunt echipati cu frontala, astfel ca ceilalti 3 isi risca viata coborand pe un drum periculos cu multe serpentine, cu prapastie in dreapta si pe o bezna inpenetrabila. Mai avem si portiuni cu gheata, unde derapam, la un moment dat alunec si cad izbindu-ma cu rectul de gheata. Din pacate in cazatura imi stric celularul care era in buzunarul de la spate dar sunt macar bucuros ca nu mi-am spart si aparatul foto care era tot intr-un buzunar de la spate. Cat pe ce sa fiu calcat de Cristi care a oprit in timp util evitand coliziunea cu mine.
Ma scol julit si cu rectul in durere si ne continuam drumul, 1km mai jos aflam ca Sebi a cazut si el izbindu-se de o creanga mare de copac. Nici el n-avea far, noroc caci avea casca in cap, eu neavand nici acest obiect care-ti salveaza viata in astfel de momente.
Cu multa emotie si cu adrenalina la maxim ajungem si-n localitatea Visca unde gasim un magazin si facem o pauza sa bem o bere sa sarbatorim ca am supravietuit supliciului. Aici baietii imi fac cadou o pereche de sosete cumparate de la magazin. Ne echipam cu sosete si pungi si scapam de frigul patrunzator ce ne-a intrat pana in suflet fiind de atata vreme cu picioarele ude.


Pe traseu mai facem inca o pauza la un local in Branisca si ajungem in Deva la ora 23:15. Trebuia sa ajung in mod normal pana la ora 23 la Cristi Moise care s-a oferit sa ma cazeze inca o noapte. Pana la urma reusesc sa ajung cu bine la Cristi, condus de Sebi, dupa ce mai trec printr-o peripetie, sunand la alta usa, gresind adresa, 10 minute fiind nevoit sa astept in fata unei usi inchise, pana mi se comunica prin usa ca nu e adresa buna. Chinuit, speriat si buimac ajung si la apartamentul lui Cristi care ma primeste, iar doamna Moise ma serveste cu o cina excelenta si apoi sunt lasat si sa fac o baie reconfortanta care-mi alunga toate suferintele din respectiva zi. Apoi la culcare!
A doua zi dimineata dupa micul dejun pe la ora 8 imi iau ramas bun de la Cristi si de la mama sa si pornesc sa vizitez iar Deva.
Pt. inceput ma plimb pe langa primarie.


Apoi merg in locul de unde se ia telefericul spre cetate.


Aici gasesc o ciudata masinarie dintr-o alta epoca.


Aici la locul de unde se ia telefericul gasesc si un emotionant citat.


Tot aici langa Dealul Cetatii isi are sediu Lotul National de Gimnastica. Aici se afla busturile marilor noastre campioane printre care si Daniela Silivas, originara din Deva.


Interesant acest complex statuar in acest adevarat sanctuar al gratiei si al performantei romanesti care este municipiul Deva.


Ma plimb apoi pe langa stadion admirand acest superb deal triunghiular in varful caruia se afla ruinele vechii cetati medievale.

Cenaclul Flacara - dedicatie pt. cei sensibili

Expeditia "Pe culmile extazului in luna Martisorului" 2012 (partea 7) - Traversarea Mt. Metaliferi Tebea - Vorta in 18 martie

Intalnim si peisaje autentice de iarna.


Drumul devine un amestec de noroi si zapada pe care se ruleaza tot mai greu.


In curand facem o pauza de regrupare unde Cristi scoate din rucsac artileria grea. Dupa 10 min. realizam ca din "zece negri mititei" am ramas doar 5, restul s-au intors din drum.


Continuam ascensiunea pe un traseu tot mai dezastruos.


In curand dam si de gheata.


Irmeaza un tronson unde pedalatul devine imposibil si suntem nevoiti sa mergem pe langa biciclete.


La un moment dat ne trezim ca drumul nostru este traversat de un parau. E tot mai greu sa inaintam si riscam sa ne udam la picioare.


In curand avem un tronson cu noroi lipicios care se prinde de roti.


Continuam vitejeste, nu avem incotro.


Oripilati ajungem intr-un loc unde drumul este traversat de un alt parau. Se pare ca se topeste zapada sus la munte.


Tura noastra se transforma intr-o reala aventura ceea ce ma incanta desigur.


Urmeaza o sectiune criminala de "push up bike" pe panta de 20% cu noroi lipicios.


Terenul pe care trebuie sa ne deplasam este tot mai deprimant.


Noi urcam, urcam cu greu si ne luptam cu panta diabolica si cu noroiul.


Panta este tot mai dura spre disperarea noastra.


Terenul este tot mai incarcat de obstacole.


La un moment dat ajungem la o zapada atat de groasa incat bicicleta mea sta in picioare inplantata in omat.


E momentul sa mai luam o pauza.


Si iar vine un tronson de panta dura incat luam bicicletele in spate.


Incepe usor sa se faca noapte iar noi nu suntem nici macar in varful pasului.