Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
sâmbătă, 6 iunie 2020
4 - Ciclovacanta cipriota de toamna 2019 - 3 saptamani de vis in paradis
Urmeaza o noua zi de relaxare la plaja de la Meneou. Am parte de un apus minunat.
Azi voi mai explora putin zona. Pedalez pe langa coasta spre Perivolia.
Aproape de Possidon Beach Gardens mai fac o baie.
Intalnesc pe aici o infrastructura turistica de invidiat. Pedalez pe o ciclabila plina de feline.
Intalnesc vile de vacanta de lux.
Proprietarii se pare ca sunt bogati. Multe masini superbe sunt prin zona.
Florile de leandru nu lipsesc din peisaj.
In zona se afla un lac vizitat anual de pasari flamingo.
Zaresc si o barca traditionala.
Este cazul sa vizitez Faros Beach care este cam stancoasa. Apa este inca buna de baie.
Am parte de un nou apus minunat.
Dupa o serata faina voi dormi la cort langa Perivolia sub un smochin.
Trufandalele s-au copt deja.
Dimineata urmatoare constat ca am dormit in imediata proximitate a cimitirului pe care-l vizitez sa ma reculeg putin.
Ma intorc in Perivolia sa vizitez o frumoasa manastire.
Urmeaza o noua zi de relaxare pe o plaja superba.
Ma voi campa langa Meneou chiar langa un drum laturalnic si dimineata urmatoare sunt alungat de aici de un echipaj al politiei care m-a legitimat in prealabil.
Dupa 3 saptamani de vis vine si ziua cand trebuie sa iau avionul spre Bucuresti. Ajung la Otopeni dupa miezul noptii si sunt asteptat de un bun prieten Horia care ma duce cu masina personala pana la casa sa din nordul capitalei unde vom petrece 2 zile de neuitat.
Aici ma imprietenesc cu pisica sa neagra.
Iata ca vine si ziua cand trebuie sa iau trenul spre Arad, Horia ma conduce la gara cu masina. Primul tren il ratez pt. ca nu ma accepta cu bicicleta dar il iau pe urmatorul si mai dau conductorului 80RON ca sa fiu lasat singur intr-o cuseta.
In Gara de Nord consum o bere excelenta si un pranz copios.
Dimineata ajung in Arad si voi lua un nou tren spre Ineu. Asta a fost aventura. Nu este nici un secret ca dupa 9 luni de aventuri dintre care 4 au fost vacanta si 5 munca efectiva, am reusit sa ma intorc acasa cu colosala suma de 670EUR. A fost un sezon minunat. VCacanta costa! Traiasca cicloturismul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)