Caracterizarea facuta lui Carpaticus de catre ziarista si scriitoarea Maria F. Palade

23.01.2018 Maria F. Palade LV, nu cred că e bună formularea "nu vreau să lucrez altceva..." Cum să mai poți voi ceva, cînd ești complet posedat de altceva? Asta ar fi dovada unei crase infidelități, proba de netăgăduit a unei detestabile mediocrități, a unei duplicități de neiertat. Ori nesuferita pufoaică a muncitorului - ori toga înaripată a călătorului pegasian! Tertium non datur. Carpaticus e un cinstit. Nu a umblat niciodată cu subînțelesuri. Nu-i un pragmatic, e timid și modest. Va fi un mare campion al cutezanței, simplității și bucuriei de a trăi.

Maria F. Palade Un devotament rar întâlnit chiar și pe cîmpul de luptă. Acolo de ești rănit un-doi te-au săltat brancardierii și uite-aşa te-ai văzut scutit de următoarele reprize de încăierări. Unde mai pui că te poți alege și cu ceva medalii. Dar nimic din toate astea nu se întîmplă aici, rănile nu primesc decorații, nimeni nu imparte durerea cu tine, strângi din dinți și continui lupta cu pantele, cu gravitația, cu pizmaşii, cu propriile limite. Ești cel mai singur dintre zei.

Maria F. Palade Onoarea este de partea noastră, Carpaticus. Noi te admirăm și te iubim. Toată familia mea, bunăoară, așteaptă cu sufletul la gură postările tale. Și nu-i nimic de mirare în asta. Nu întîlneşti pe toate drumurile un Alioşa Karamazov călărind o bicicletă roz, închinându-se la icoane, bînd bere şi cherchelindu-se adorabil, ratînd magistral toate oportunitățile cu o detașare extatică specifică copiilor, nebunilor si zeilor, jubilînd în eşec ca Zorba, confesîndu-se sinucigaş, visînd în toiul nopții, căzînd ca și cum s-ar înălța, plîngînd ca și cum ar rîde, mergînd pe pământ ca și cum ar merge prin cer, nu-i așa?

Ioan Emil Botescu Claudiu fă-ți o pagină de FB gen Moga/Carpaticus Fan !!! Maria F. Palade Obligatoriu. Toate marile obiective culturale și istorice deschise publicului larg, cum ar fi Peleşul, Muzeul Bruchental, Grădina botanică, casa memorială a lui Ion Creangă ş.a., au în hol, respectiv în seră sau în tindă, un fel de registru în care vizitatorii pot să-şi exprime în scris sentimentele și admirația față de ce au văzut și au trăit în timpul vizitei. Feisbucul ar putea fi un instrument extrem de util în cazul de față, ceva similar cu acel caiet de impresii.

17.01.2018 Maria F. Palade Carpaticus, dacă ți-ar fi ieșit mișcarea, nu mai tîrziu de 10 zile de la angajare, ai fi murit zdrobit de un perete de beton desprins din structura unei clădiri aflate exact în drumul tău. Niciun os n-ar mai fi rămas întreg din tine, o bară de fier ți-ar fi spintecat pîntecele din dreptul ficatului, pieziș, pînă mai jos de șoldul stîng. Mațele, deșertate pe asfaltul murdar. Fața sluțită, de nerecunoscut. Frînt pe la mijloc, contorsionat înspăimîntător, ai fi fost cusut în pripă pe o masă de ciment, în morgă, de un african pleșuv, homosexual. În lipsa oricărui interes pentru tine venit din țară, municipalitatea ar fi decis incinerarea într-un crematoriu prost utilat. Te-ai fi ales doar cu cîteva parastase, la vremea îndătinată, organizate la Ineu de părinți, de gura lumii și la insistențele parohului. O asociație filatelică ți-ar fi dedicat după un an de la dispariție, un timbru poștal în formă de pară, cu chipul tău din profil și cu un citat dintr-un poet născut în Turda și dispărut în Tulcea. Așa că nu cîrti, bucură-te că ești viu și mai ales mulțumește-i lui Dumnezeu că a făcut imposibilul ca să te întorci. Trăiască cicloturismul! O.Y.!

Ba eu cred că de-abia acum merită ajutat. Să presupunem că ai dreptate, e un impostor cinic, un farsor, o hahaleră, buuun; dar cum poți lăsa pustiei un asemenea talent înnăscut, cum poți da cu piciorul șansei unice de a te lăsa "prostit" de un asemenea mirabil "somnambul", ceva între Don Quijote și Petrache Lupu, cum să-ți refuzi unica posibilitate de a contribui, în cel mai banal mod, la nașterea și creșterea unei legende? Cînd foamea de mituri ne seacă, cînd ne uscăm pe picioare de atîta raționalism sterp, de atîta "logică", cînd noi înșine riscăm să ne transformăm într-o mașinărie exclusiv utilitară, intr-o formă de viață semi-umană, în ceva din ce în ce mai greu de definit, cum să ne refuzăm un atît de rar "moment poetic"? Cînd cineva în sfîrșit se îndură a ne întreține fantasmele, a ne răzbuna irosirile, nesuferitele și inevitabilele cumsecădenii, a ne stîrni iluziile și a le preface-n aur pur, tocmai acum, în aceste momente de grație să ne lăsăm cuceriți de spiritul meschin al unor conțopişti de duzină? Să ne punem problema țepuielii?! Pe un asemenea "delir", pe o asemenea spontaneitate deconcertantă, pe o ingenuitate şi ingeniozitate ca asta, de zile mari, e limpede, spiritele nobile ar risipi averi, nu doar cîteva minute de vizionare superficială, așa cum facem noi nevrednicii și neputincioșii. Și ălea veştejite de grija de a nu fi fraieriți!

26.01.2018 Maria F. Palade Să te fîțîi cum vrei pe spirala istoriei, să te sustragi asemenea unui șaman linearității și vectorialității implacabile a timpului, făcîndu-te contemporan și totodată partener marilor personalități care au marcat vremurile, să te simți perfect în compania celor mai cruzi dictatori și deloc intimidat de emfaza celor mai incomozi savanți, să chemi spiritele poeților și ele să vină asemenea unor soldați la apel, să deschizi fără nicio greutate tolba culturii ca din bucatele ei atît de prețioase să se poată-nfrupta mic și mare, bogat și sărac, rob și slobod, să nu fii meteodependent, să faci din călăritul bicicletei roz un fel de artă polisemantică cu certe valențe soteriologice și din Dealul Viilor un topos mitico-magic, un loc teofanic asemenea stejarului din Mamvri, ei bine, iată har, iată înzestrare, iată putere transfiguratoare, iată genialitate carpatină! Moarte dușmanilor!

26.01.2018 Maria F. Palade Totul e surprins cu foarte multă sensibilitate și cu un talent narativ remarcabil, vrednic de cel al marilor înaintași și corifei ai genului. Sînt sigură că din mulțîmea de manuscrise pe care le ai la dispoziție, poți alcătui un foarte bun volum de însemnări de călătorie. Nu trebuie să fie prea stufos, dar musai să fie pasionant, bine construit, finisat cu grijă, frumos ilustrat. "Jurnalul de la Tescani" ar putea fi un reper în sensul ăsta, cu mențiunea că tu beneficiezi și de atuul pe care îl reprezintă întîmplările, povestea unor călătorii, suspansul.

19.01.2018 Maria F. Palade Cînd îi aud pe ăștia care-o tot dau cu munca-n sus și-n jos mă apucă nebunia; de cînd munca e ceva de laudă? Munca e un blestem. Cum trăiește cineva ca-n paradis, cum se trezesc la viață apostolii muncii și se pun pe înfierat traiul fără de griji al păsărilor cerului și frumusețea involuntară a crinilor țarinii. Păliți de invidie, nu mai prididesc cu laudele aduse programului de muncă, salopetei și sudorilor frunții. Cam cum sînt lăudați caii în tîrg. Ori, munca e inumană, e o activitate lipsită de noblețe, o insultă la adresa libertății și a demnității umane. Trândăvia e una din primele datorii ale omului! Pot spune că-i chiar o sfîntă poruncă! Firește, a trăi paradiziac presupune și asumarea unor vicisitudini inerente, dar cu totul neglijabile în raport cu beneficiile traiului lenevos și binecuvântat. Ca să fiu sinceră, eu aș zice că fratele Carpaticus e chiar foarte departe încă de acest divin standard; a pedala cu o asemenea osîrdie înseamnă a te situa mai aproape de muncă decât de toropeala cea atotbinecuvintată. Dar nimeni nu-i perfect, nu-i așa ranchiunoşilor?

Maria F. Palade October 10, 2016 · VIRGIL GĂLĂȚANU (1957 - 2013), fost poștaș, a pornit în 2002 pe Pegas-ul său, fără hărți, fără GPS, doar cu o Biblie în paporniță și cu cîteva bulendre-n sac, într-o călătorie încheiată odată cu propriu-i sfîrșit. Își propusese să străbată aproape toate țările din lume, trecînd prin capitalele lor. Nu mai avea mult și reușea. Oricum, 120 de țări nu-s de colo. 300.000 de km prin Europa, Asia și Africa. Omul, de-o simplitate dezarmantă. Un atipic, dar nu un strident. I-a fost dăruit încă de la începutul călătoriei un jurnal de drum, un fel de carte de impresii, în care oficiali ai țărilor pe care le-a străbătut și-au lăsat, alături de ștampila instituției pe care o reprezentau, scurte însemnări admirative și încurajări. Mîngîiat și motivat de interesul altora, de alt neam, dezamăgit de dezinteresul alor noștri. Cu toate că în concepția lui călătorea pentru gloria țării, moralistul român de serviciu a văzut în el un vagabond, un deranjat... „Când eram mic - își amintește fiul său cel mare - mă uitam cu tata la Teleenciclopedia și el spunea: Eu vreau să văd animalele cu ochii mei”. Ce fel de arșiță, ce neastîmpăr o fi avut omul ăsta înlăuntrul lui?! Ce dor de libertate, ce foame și ce sete de spațiu, de nesfîrșire?! Nimic nu-l putea opri, fără numai moartea. În Kenya, un microb i-a făcut praf corneea ochiului drept; de pe urma unui accident petrecut în Egipt s-a ales cu o tijă metalică în picior; s-a îmbolnăvit de malarie; a răbdat arșițe și geruri năpraznice, dar n-a cedat. A străbătut 1600 de Km de sahară, zile și nopți în șir n-a pus nimic în gură, a dormit în palate și-n colibe... Nu trebuie uitat. Cred că a fost cel mai mare globe-trotter biciclist român. Dumnezeu să-l odihnească!

Maria F. Palade October 10, 2016 · Călătorie prin Portugalia-José Saramago ***************************************************** "Călătoria nu se sfârşeşte niciodată. Doar călătorii se sfârşesc. Şi chiar şi ei se pot prelungi în memorie, în amintire, în poveste. Atunci când călătorul s-a aşezat pe nisipul plajei şi a spus: “Nu mai e nimic de văzut”, ştia că nu era aşa. Sfârşitul unei călătorii este doar începutul alteia. Trebuie să vezi ce nu a fost văzut, să vezi încă o dată ceea ce ai văzut deja, să vezi în timpul primăverii ceea ce ai văzut vara, să vezi în timpul zilei ceea ce ai văzut noaptea, cu soare acolo unde, atunci când ai fost, cădea ploaia, să vezi lanul verde cosit, fructul pârguit, piatra care s-a mutat din loc, umbra care aici nu era. Trebuie să te întorci la paşii care au fost făcuţi, pentru a-i repeta şi pentru a trasa drumuri noi de-a lungul lor. Trebuie să reîncepi călătoria. Întotdeauna.”

Maria F. Palade added 4 new photos. November 3, 2016 · Călătorie la Viscri. Nu-i lipsește nimic frumuseții create de Domnul; avem o țară magnifică! Dar trebuie să spun și asta: nu-i loc lăsat de Dumnezeu-Drăguțul pe care românul să nu-l pîngărească, să nu-l amprenteze cu urîtul lui, să nu-l sluțească, uneori ireversibil. Din șaua bicicletei toate se văd mai de-aproape, ca printr-o lentilă necruțătoare, extaza și decepția, reveria și întoarcerea la realitate alternînd istovitor, scurtcircuitîndu-te nemilos, jucîndu-se răutăcios cu mintea și cu inima ta. Pretutindenea te însoțesc, de-o parte și de alta a drumurilor, de-a lungul rîurilor, la marginea cîmpurilor, poienelor, luminișurilor, împrăștiate prin încheieturile văilor, în căușul izvoarelor cîteodată, pe malul lacurilor și-n dosul caselor, mormane de gunoaie, munți de bidoane de plastic, arcuri de canapea, carcase de frigider, fuste, cărucioare, sticle, hîrburi de tot felul, pempărși, cizme de gumă, știți, gunoaiele noastre aparte, inconfundabilele noastre gunoaie, acelea care ne reprezintă, cartea noastră colectivă de vizită, marca noastră indelebilă, gunoaiele noastre mai urîte și mai mizere decît ale altora, gunoaiele noastre zemuinde, ireciclabile, atotprezente. Un urît și-a făcut culcuș în adîncimile de suflet ale acestui popor. Un popor din ce în ce mai murdar, mai deranjat, mai neospitalier, mai rău, mai ieșit din rosturi. În fond nu sîntem decît o adunătură de indivizi proști, fuduli și soioși. Tot ce ni se întîmplă punem ba pe socoteala lui Dumnezeu, ba aruncăm în cîrca dracului. Dar niciodată pe seama noastră. Concluzia mea e că parazităm aceste meleaguri. Le sîntem străini. Mai avem oare sînge de băștinași? Ne mai simțim oare de-aici? Am șters-o pînă la capătul lumii cînd am dat de greu; cine sîntem noi? Cu infinită durere sînt obligată să recunosc un lucru: în Viscri se vede un gînd, o inteligență, un simț al simplității, al măsurii, al gustului celui bun. Se mai vede că cineva ține lucrurile-n chinga unei autorități care face bine. Viscri e prințul Charles și punct. Fără tutela lui aveam încă un sat sluțit, colorat în fel și chip, un sat paiață, lindabizat și termopanizat, un sat din BCA și amporă, un sat răsunînd a manea, un sat după chipul și asemănarea noastră de români de pretutindeni și de nicăieri. Noapte bună.

4 noiembrie 2018, Spre deosebire de ceilalți admiratori ai acestui colosal bărbat, eu sînt pentru beție și în general pentru nobilele virtuți conexe, ca de pildă lăcomia pîntecelui și desfrîul în forme cît mai originale, mai creative, mai sofisticate și mai destructive. Admirația mea a ajuns la paroxism atunci cînd marele nostru contemporan carpatin s-a încurcat cu acele fete irezistibile din cîteva panouri publicitare și, mai nou, cu superba și provocatoarea bacantă Iuditha, dintr-un tablou celebru al marelui artist Putzos Pakanellos din Elassonas. Săracilor și amărîților, nici în gîndurile voastre cele mai obraznice nu v-ați fi închipuit tăvălindu-vă în așternuturile moi, din tablă și celuloză, ale acestor dulci fetiție balcanice, unduioase ca marea și fierbinți ca fierul de călcat uitat în priză! Prejudecățile voastre anacronice v-au privat de cele mai complexe experiețe etilo-sexuale din cîte pot exista în acest univers meschin, bun doar pentru luzări și moluște. Ce-ar fi fost Van Gogh fără absint, ai? Fănuș Neagu fără secărică? Adrian Puștiu fără cardan? Toți marii artiști planetari au fost morfinari de top, beția le-a fost mamă și datu la rațe mătușă. Am avut chiar și un mega președinte din rîndul lor! A fost momentul de vîrf al patriei! Ce popor s-a mai bucurat de 25% reduceri salariale? Sîntem cu toți niște mari artiști! Carpaticus, fii tare, nu ceda, nu te lăsa înduplecat de iezuiții unei morale desuete, de cerberii virtuții, de ocărîtorii proastelor moravuri, bea, bea pînă la moarte, bea pînă cazi cu bicicleta de pe vreun pod, bea pînă îngheți sub frunze în Bulgaria, bea și desfrînează cu toate panaramele, umple-te de blenoragie, de spirocheți, de lăței și bube dulci, mori abandonat în spitale insalubre și-n ospicii obscure și-n șanțuri, mori înecat cu vomă și coji de portocală, și nu uita să-ți bagi mai întîi părinții în mormînt, fă-i praf, arată-le că au trăit degeaba, că totul e deșertăciune! Ești prea mare, prea artist, prea mitic, ești un zeu, iar zeii depășesc orice limită! Bea frate, fă tot ce-ți trece prin căpuț, distruge-te, ne lași o amintire de neuitat!

29 oct 2018 Ionut Hlihor Daca Radu Paltineanu este stapanul Americilor, Claudiu Moga eate stapanul Europei. Cat privilegiu si mandrie sa fiu contemporan cu doi mari luptatori, eroi si martiri.

18 sept 2018, Carol Varga "M-am gândit... am făcut la țigări, iar m-am gândit... Mă, tu auzi? Am băut la tutun... stam și mă gândeam și am băut tutun! Mă, am băut tutun!!! Ce să-ți mai spun, până m-a luat dracu și-am adormit."

13 sept 2018, Ionut Hlihor Efortul intens a mersului pe bicicleta, adica cicoturism nu pedalare de seara sau mai stiu eu ce nimicuri, este o adevarata pierdere de energie. Dupa un numar de km considerabili pe zi , te apuca o foame teribila.si zilele urmatoare de pauza dupa o tura de o zi cam de 100km mananci fara sa tii cont ca ai putea lua in greutate. Nu e simpla deloc viata de cicloturism, insusi cicloturismul imbina toate aspectele vietii. Se zice ca, Claudiu nu a ajuns sa se casatoreasca sa vada greutatile familiei, copiilor. Este un efort colosal sa urci in sa zi de zi, zeci de zile la rand si sa depui efort intens, expunandu-te la tot felul de pericole si nu stii sigur daca ajungi viu acasa si ca efortul tau va fi rasplatit. Lupta fratele meu Claudiu!Te admir!

Maria F. Palade Ești un mare luptător cu patimile, mult truditorule artist! E drept, și ele cu tine. Bag de seamă că trecerea pe droguri n-a dat vreun rod vrednic de luat în seamă. Să fim sinceri, nimeni din ceata fanilor tăi n-a avut prea mari așteptări de la narcoticele ălea; bun, imaginația ta, și așa copleșitoare, s-ar mai fi ales cu unu sau doi crocodili bicefali. Sau cu încă o variantă a Bibliei. În neptuniana veche, bunăoară. Ei, și ce-i cu asta? Dar atletismul?! Ce sport fin, ce rezonanță antică, ce sculpturalitate, ce revenire în primordiile nonsensului pur! Nu uita slăvite atlet să ne încînți şi pre noi muritorii cu cîteva instantanee surprinse în timpul programului terapeutic; o lumânare la sol, un şurub la paralele, o aruncare de ciocan peste gardul hotelului, în giratoriu, ceva acolo, orice nebunie care ne-ar da și nouă senzația că-ți sintem colegi de libertate, pedală, bere, fericire marină şi dambla insulară.

8 sept 2018 Maria F. Palade Înfiorător: 800 de ore...Ce ți-au făcut nemernicii ăia, fragilule menestrel carpatin?!!! Un asemenea abuz...În post-modernism? În lumea magică a maşinilor, a tehnologiilor de vîrf şi a botoxului să exploatezi sălbatic o legendă e de neiertat!!!! Maria F. Palade Să muncească maşinile şi slab înzestrații, dar tu, atît de hărăzit, atît de alintat de soartă, de ce-ai face-o? Tu ești diferit, semenii tăi nu pot fi decît pruncii și zeii. Cînd au trudit copiii? Cînd au asudat zeii? Primii se joacă neostenit iar ceilalți stau tolăniți în jilțuri de chihlimbar şi sorb ambrozie din pocale aurite cît îi ziua de lungă. Cum să faci camerist dintr-un zeu? Maria F. Palade Cert e că mi se rupe inima cînd te văd trudind, așa firav, mic și sentimental cum ești şi atît de risipitor cu marile - ți daruri cu care ai fost înzestrat de mic. Star Istvan “munca este pentru luzeri”.Stau si ma uit la mine, la ce am facut in viata: Toata viata mea am muncit (da, sigur, am mai si investit, si inca investesc), dar in esenta sunt, cel putin partial, un luzer.....luzer pentru ca nu sunt prezent in viata mea si n-am avut curajul si puterea sa-mi traiesc viata dupa cum mi-as fi dorit...carpe diem,Carpaticus ! Maria F. Palade Pentru mine ciprioții ăia nu-s decît niște criminali lipsiți de fler. Cum să-ți dea asemenea mediocre îndeletniciri? Ce-o fi în capul acestor primitivi negricioşi şi scunzi? Pui belciug de aur în rîtul porcului? Aş fi cumpărat biciclete, te-aş fi făcut ciclo-călăuză spirituală, un Aristotel călare pe Surly, un ciclo-peripatetician vrăjitor, un Dante însoțitor al domnişoarelor prin raiul cipriot, un simbol al insulei, un centru de atracție turistică mondială. Ar fi curs banii cu debitul Amazonului. Dar nu, boii te îmbracă în tunică napoleoniană, îți pun chipiu şi te trimit la împins valize. Nu mai vreau să trăiesc în scîrba asta de lume prost croită! Maria F. Palade Bine zice fratele Star, sîntem marii absenți din propriile noastre vieți. E definiția concentrată a luzărului etern. 😭 Maria F. Palade Așa că carpe diem, mult slăvite călător carpatin! Răzbună-ne şi pe noi, fricoşii de serviciu ai acestei lumi în declin! Maria F. Palade O să ai ce scrie în carte, nu ierta pe nimeni, frate! Demască sclavia, silniciile, evaziunea fiscală, demonii vîntului, vinul falsificat, malversațiunile ovreieşti, stresarea voită a ursuleților panda, minciunile lui Zmaili, toooot!!! Prafu să s-aleagă! Trăiască revoluția, trăiască senzațiile și percepțiile! Trăiască Chagall! Star Istvan .....banii sunt importanți, însă doar ca un mijloc de a-ți atinge scopurile și dorințele. Nu-i pune în centru vieții tale.

10 sept 2018 Maria F. Palade Carpaticus de azi, cred eu, e mult mai complex decît cel de ieri. Cel de ieri era uşor abstract, "descărnat" ca un spirit pur, oțelit în corvoada sisifică a cifrelor ciclocomputerului, bidimensional asemenea unei dezolante figuri geometrice, hieratic și descumpănitor pentru semenii muritori. Cel de azi e spirit coborît în materie, alianță a văzduhului cu huma, întîlnire unică dintre sacru și profan, zeu pasionat de cînt, muritoare şi şpriț. E suculent, fermecător, polimorf, plebeu şi aristocrat deopotrivă, prinț și cerșetor, înger și drac, primul și ultimul om, geniu și nebun complet. Plînge, se lamentează, se alintă, se autoflagelează deseori, e îndrăgostit de tot și de toate, calcă în străchini, delirează, e atît de uman, e...un zeu înomenit. Maria F. Palade Un Carpaticus aburit e mult superior unui Carpaticus performant.

13 septembrie 2018 Ionut Hlihor Efortul intens a mersului pe bicicleta, adica cicoturism nu pedalare de seara sau mai stiu eu ce nimicuri, este o adevarata pierdere de energie. Dupa un numar de km considerabili pe zi , te apuca o foame teribila.si zilele urmatoare de pauza dupa o tura de o zi cam de 100km mananci fara sa tii cont ca ai putea lua in greutate. Nu e simpla deloc viata de cicloturism, insusi cicloturismul imbina toate aspectele vietii. Se zice ca, Claudiu nu a ajuns sa se casatoreasca sa vada greutatile familiei, copiilor. Este un efort colosal sa urci in sa zi de zi, zeci de zile la rand si sa depui efort intens, expunandu-te la tot felul de pericole si nu stii sigur daca ajungi viu acasa si ca efortul tau va fi rasplatit. Lupta fratele meu Claudiu!Te admir!

Mi se pare apoteotic momentul, ai descris indescriptibilul, ești totul în toate, ești finalul istoriei, ești nașterea unui nou eon, ești transcendență pură! Ce-a zis mama ta? Bote, îți mulțumesc. N-am intenționat nicio clipă să-i încurajez slăbiciunile, dar drept e că nici nu l-am apostrofat prea direct, îngroșînd fără rost rîdurile moraliștilor de serviciu. Dar cîteva dușuri reci a primit și din partea mea, în stilul meu, mai voalat, mai cu haz, mai cu... feminitate. Carpaticus, băiat deștept, le-a prins cu siguranță. Și apoi, nu e chiar un puști ca să-l urechezi cu un fel de morgă paternă...Oricum, îi apreciez mult pe toți cei care îl iubesc sincer pe eroul nostru. Și pe Liviu în mod deosebit.

8 ianuarie 2019 Maria F Palade Il Pio să ne trăiești Să ne bucuri cu povești De pe un' călătorești. Picioarele să te țină, Să ai inima tot plină Și de har, și de lumină. Dea norocu peste tine, Să te ghiftuiești de bine Ca mielu în ierbi alpine. Orice nebunie-ai face, Te iubim, tu fii pe pace, Chiar și Johnny Depp te place. Treaz, nărod sau beat ca pleasna, Drac de-ai fi, ori popă-n Crasna, Al nost ești! Toți sîntem razna! Ne-ai tîmpit cu stilul tău, Să ți-l țină Dumnezău Am plonjat cu ține-n hău. Dependenți de aventură Ne-ai răpit cu tine-n tură Visăm săbii și armură. Ne-ai purtat imaginar Prin Cipru și prin Fanar Prin Tirol și Zanzibar. Trei minute te filmezi Praf ne faci, după cum vezi Cine-ar vrea alte dovezi? Hai, te las la o rachie La multi ani îți zicem ție Fanii tăi și alți vreo mie. Ne dorim să scrii o carte De succes să aibă parte. Ești a opta dintre arte! Zeii înșiși te respectă, Ai găsit calea perfectă Și-ai făcut din noi o sectă. De adoratori fanatici Visători și nebunatici Ca și tine: deloc practici. Gata, nu mai flecăresc Sănătate îți doresc, Părinților tot la fel, Și parai în portofel!

Salut, Claudiu! Da, poti sa scoti cate vrei tu. Cand le scoti pe cont propriu, insa, dezavantajul e ca trebuie sa platesti tu inainte. Ca sa faci profit trebuie sa vinzi foarte multe, deci sa ai cumva o retea cat mai larga de oameni care sa te promoveze si sa iti cumpere cartile. Costurile difera foarte mult in functie de calitate, de tiraj, de numarul de pagini, de cine iti face munca. In general, fara implicarea ta, o sa coste cam 6-7 lei/exemplar, la care adaugi corectarea, designul, formatarea etc. Nu prea faci profit, dar iti acoperi costurile. Iar pentru mine, momentan, asta ma intereseaza.

Gavryel Athanasios Salariul minim este 1130 din Noiembrie 2018,pe langa salariu aveti dreptul la 2 zile libere pe saptamana obligatorii si al 13-lea salariu tot obligatoriu,legea a fost votata in 2016 cu sprijinul sindicatelor SEK,PEO,EDEK,etc(unde am participat personal la vot)si toti patronii de hoteluri au fost lasati pana la 01 Ianuarie 2019 sa implementeze noua lege,pana in 2019 aceasta lege nu a fost obligatorie,din Ianuarie 2019 este obligatorie! Cereti-va drepturile,daca nu va sunt acordate aceste drepturi legale merge-ti si faceti reclamatii anonime cat mai multi sa le vina controale. Ptr ne respectarea legii trebuie sa suporte consecintele! Chiriile s-au dublat,preturile la tot la fel,nu mai acceptati mizerii de salarii cu contracte de 700 de euro si atat! Inscrieti-va in sindicate si cereti contracte legale prin sindicat! Noua forma a legii este exclusiv ptr domeniul hotelier nu se aplica ptr alte domenii!

10 martie 2018 Maria F. Palade Păi lamentările, suspinul, tînguiala, deruta sînt sarea și piperul ciclo-vodevilului pe care îl sorbim zilnic cu atîta nestăpînită lăcomie, răpiți, aproape în transă. Fără aceste binecuvîntate haruri, eroul nostru ar fi fost doar un fel de neamț cu ceva palmares, longeviv și plicticos. Ori, noi avem de-a face cu un artist înnăscut, cu un fantast desavîrşit, cu un călător prin nouri, cu un magician, cum o să-i pretindem stoicism, control, predictibilitate, insensibilitate de soldățoi? Fără vulnerabilitatea asta feciorelnică, fără nebunia unică a expunerii totale, fără indefinibila lui naivitate, ce-ar mai rămîne din acest rătăcitor romantic, descins parcă din alte timpuri?

12 02 2019 Maria F. Palade Bine zici, perversă-i viața, Te momește cu dulceața Fină, moale, de șerbet Dar te bagă-n diabet. De la prima linguriță, Se topește în guriță. Ți se pare că-i șofran Și bagi capu în borcan. Apoi vine aventura: Dai cu limba, umpli gura, Sorbi, lingi, plescăiești din buze Cam ca Dunărea-n ecluze. În curînd te potolești, Vezi că nu-i chiar ce-ți dorești. Da-i tîrziu; deja de-un an Ești captiv într-un borcan. Bolnăvior de ea viață Și sătul de-a sa dulceață. Privești lung și trist la biclă Prin pereții curbi, de sticlă. Te apuc-așa de-o dată, Dor de-omătu de-altădată Și de vremea cînd ispita, Nu-ți băgase-n ochi copita. Urli blestemînd șerbetul, Calendarul, alfabetul, Sudui și pămînt și apă: Viața-i curvă. Ai luat țeapă. Hai İl Pio, nu fi trist, Tu ești zeu cicloturist! Tot ce-am născocit în rime Fabulă-i. Pentru pulime. Ești tu pește de acvariu, Ca să-noți în ăst' scenariu?! Pilda e pentru cei mici Pentru luzări și pitici. Pentru uriași ca tine Nu sînt stihuri, nu sînt rime. Ei au biruit viața Nu i-a amăgit dulceața. Dar cum nimeni nu-i perfect Și tot omu e defect, Chiar și zeii cîte-o dată Bagă pixu și-o fac lată. Vorba aia din popor: Ș-îngerii au dracii lor.