3 - O saptamana de vis prin Apusenii mei dragi 2015 - episodul 3

Portalul de piatra impresioneaza prin monumentalitatea sa la fel ca la Cetatile Ponorului.

In apropiere se afla si o intrare in munte de dimensiuni reduse.

`Cetatea de Piatra` a Transilvaniei nu se dezminte.

Avem la ce sa ne inaltam privirea.

Din pacate n-avem frontale puternice si nici timp sa exploram pestera.

Ne vedem de drum si dupa imca vreo 2 km ajungem la un perfect loc de popas.

Avem si izvor aici si ne delectam cu o apa de inalta puritate.

Mai pedalam putin si intalnim un alt loc prielnic relaxarii aflat chiar la intrarea unei pesteri de unde iesea un parau.

Pedalam in continuare inconjurati de conifere.

In curand incepe adevarata catarare.

Vicu este in mare forma. Fizionomia fetei sale seamana putin cu a regretatului meu mentor Marco Pantani, dar din pacate Vicu este prea modest si discret nu-mi permite sa-i fac o poza de mai aproape. Abia reusesc sa-i mai fur cate o poza din departare.

Ajungem si la o dolina sau sa fie aven. Din pacate nu sunt specialist desi toata viata am umblat prin munti.

Padurile se restrang, in curand vom ajunge la pasunea alpina.

Mai putin si ajungem sa trecem printr-un mic catun al unor crescatori de oi. Suntem latrati de niste dulai.

In continuare drumul devine inciclabil iar panta se inaspreste. Ne vedem nevoiti sa luam bicicletele in spate cu intreaga lor incarcatura.

In varf intalnim un palc stingher de molizi.

Intinsele paduri de conifere intercalate cu zone de pasuni ni se deschid in fata ochilor dupa doar cateva sute de metri de push-bike.

Ajungem la statiunea Padis unde dam de asfalt, dar nu zabovim nimic pe aici, in curand vom parasi iar asfaltul luand-o pe un forestier ce mergea spre Vladeasa. Pe drum facem un popas sa mancam ceva din traista si sa ne odihnim putin. Avem din nou catarare. Trecem iar pe langa un catun de unde Vicu cumpara 1kg de branza direct de la un producator autohton la pretul de doar 15RON.

Mai facem un popas si discutam cu un cioban mai in etate care ne spune unde se afla cel mai adanc aven din Apuseni care este in apropiere. Urmeaza o urcare imposibil de facut pe bicicleta iar in varful ei gasim un loc perfect de campare. am ramas fara apa, asa ca eu si Vicu ne afundam prin padure sa cautam izvorul despre care ne-a povestit ciobanul. Nu-l gasim dar am prilejul sa fotografiez o flora interesanta. Gasesc un muschi ciudat.

Si un arbore ciuruit.