50 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 50 (Gavia si Passo del Tonale - Italia)

Putin mai incolo intalnesc si niste vaci alpine.

Sunt deja pe la cota 2500 iar vremea este superba in continuare.

Abordez ultimul tronson al catararii pe un drum nu foarte bine intretinut.

In curand pot admira si un ghetar in toata splendoarea sa.

Sunt bucuros ca fac unul dintre primele pasuri in Alpi din punct de vedere al inaltimii. Traiasca imparatia alpina!

Mai pedalez putin si ajung la un monument inchinat eroilor italieni din din cel de-al doilea razboi mondial.

Chiar in apropierea pasului aflu o poveste impresionanta a unor oameni care erau sa-si piarda viata in traversarea Alpilor pe acest traseu in prima jumatate a secolului XX. Ulterior au venit si au ridicat o troita inchinata Mantuitorului pt. ca au scapat teferi.

Ura am ajuns in pas!

Insa nu sunt singurul biciclist ajuns la aceasta inaltime dar sunt cel cu bagajele cele mai grele cu siguranta.

Urmeaza o lunga coborare si trebuie sa fiu atent caci franele mele sunt cam obosite.

Dupa ceva peripetii si dupa ce de cateva ori am franat si cu talpa adidasului stang, reusesc sa ajung cu bine in localitatea de unde pe 24 mai a inceput turul Italiei in anul curent.

Pe aici am mai trecut si in 2007. Ponte di Legno este o statiune care se respecta pe la cota 1250m.

Am ajuns pe DN42 si de aici am din nou o superba catarare.

In zona intalnesc multe cabane de lemn.

Dupa ce urc cam 5km ajung la o cabana alpina interesanta.

In gradina vad destul loc liber si zic ca n-ar strica sa ma pun cu cortul intr-un loc atat de frumos. In fata mea se desfasoara masivul Presanella.

Intru in discutie cu o doamna mai in etate care era proprietara cabanei. Aceasta era insotita de un prieten. Pana la urma sunt primit cu mare caldura sa dorm la ei. Mi se da si o cina delicioasa iar cand e cazul sa ne culcam dupa ce povestim multe primesc si o camera curata. Doamna mi-a povestit ca a primit multi turisti sarmani de-a lungul vremii printre care cel mai excentric si ciudat a fost un globe-trotter lituanian care calatorea insotit de credinciosul sa caine. Deci norocul mi-a suras din nou.

Ziua urmatoare mai am 3,5km de urcat pana in urmatorul pas. Peisajul este fascinant.

Aproape de varf mai pot admira niste flori frumoase.

Ajung si la o biserica veche in care intru cu sfiala sa ma reculeg si sa multumesc Divinitatii pt. acest tur fabulos si aceasta vreme buna incredibila de care am beneficiat in tot lungul tur alpin.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!