39 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 39 (Superbul Tirol)

Pt. inceput vizitez o superba biserica.

Apoi ma reculeg in fata unor morminte frumos ingrijite.

In continuare dupa ce vizitez localitatea ma asez pe terasa unei restaurant de unde pot admira salbaticul masiv Wilder Kaiser cu ale sale varfuri zimtate.

Aici command o excelenta pizza. Voi petrece o seara agreabila discutand cu niste turisti nemti. Ulterior voi dormi la sac langa localitate.

Ziua urmatoare mai am de pedalat cativa km. pana in localitatea Hauning. Aici il astept pe Tibi, un bun prieten caruia ii datorez practic aceasta expeditie. El locuieste si lucreaza la Munchen de unde a luat un tren pana in Kufstein. Iar de aici a mai avut de pedalat vreo 20km pana la locul unde ne-am dat intalnirea. Tin minte ca este o zi insorita de duminica. In curand ma intalnesc cu Tibi, un om minunat si cu mare pofta de pedalat. Vom pedala azi impreuna aproape 100km pana in capitala Tirolului. Dupa ce pedalam cativa km. oprim la o pensiune unde Tibi imi comanda un mic dejun complet si mai stam la povesti. Urmeaza sa pedalam intr-un ritm foarte bun, uneori si cu peste 30km/h. Daca nu aveam bagaje puteam desigur sa pedalez si mai tare dar Tibi m-a crutat si nu m-a suprasolicitat. Pe traseu intalnim si 2 tineri cicloturisti austrieci cu care mai discutam. La un moment dat asistam si la un moment tragico-comic cand o doamna mai in varsta trage o cazatura de toata frumusetea. Era si dansa tot biciclista, si a cazut brusc, era cat pe ce sa dau peste ea. M-am panicat si abia am reusit sa o evit in ultimul moment. Alti biciclisti s-au oprit sa o asiste pe doamna, eu si cu Tibi am continuat traseul repejor. Pe tot drumul pana la Innsbruck n-am oprit decat o singura data in Schwaz sa gustam o inghetata, banane si sa ne hidratam cu apa plata. Astfel ca am ajuns devreme in superba capitala a Tirolului unde ne-a ramas destul timp sa putem povesti si savura clipa la un restaurant. Iata-ne in centrul Innsbruckului in cautarea unui restaurant.

Trecem pe langa o frumoasa biserica.

Admiram si cea mai frumoasa cladire rezidentiala din centrul istoric pe care o stiam inca din 2009 cand am mai trecut prin acest minunat oras tot intr-o expeditie pe 2 roti.

Cladirile din centru arata intr-un mare fel.

Apoi oprim chiar in centru la un restaurant unde bem niste beri si povestim.

Cand ni se face foame intrebam unde se afla cea mai renumita pizzeria in oras si e momentul sa ne desfatam si papilele gustative. Eu aleg o pizza cu fructe de mare. A fost intr-adevar delicioasa!

Toata viata ii voi fi recunoscator acestui nobil si generos om - bunul meu prieten Tibi datorita caruia am putut sa-mi indeplinesc un mare vis. Mii de multumiri prieten drag! Sa ne revedem sanatosi din nou in Alpi!

Vine si inevitabilul moment cand trebuie sa ne despartim pt. ca Tibi trebuie sa ia trenul inapoi spre Munchen. La despartire ma mai ajuta cu o donatie sa am si pt. marele Stelvio. Nu am cuvinte frate de multumire. Sper sa ma pot si eu revansa candva! Eu urmeaza sa pedalez spre Italia, spre pasul Brenner. Va fi o lunga catarare dar cu o panta lejera. La iesire din Innsbruck trec si pe langa o trambulina pt. sarit cu schiurile. Incredibil ce tare este infrastructura in Tirol!

In curand pot admira orasul de la inaltime, drumul meu trecand si pe langa o autostrada.

Capitala Tirolului este asezata intr-o depresiune alpina.

Dupa ce pedalez cativa km. drumul meu trece pe sub o autostrada suspendata.

In drum spre Matrei peisajele sunt incantatoare si ma tot mir cum de au fost in stare austriecii sa faca autostrazi chiar si prin Alpi.

In Steinach mi se face foame si opresc la pizzeria Venezia.

Aici voi savura o noua pizza delicioasa.

In cinstea lui Tibi voi bea si o bere demna de invingatorii pasurilor alpine!

Noaptea voi dormi la sac intr-o fabrica din localitate unde nu am gasit nici un paznic sa-i cer aprobare, asa ca m-am facut comod si pt. o noapte mi-am permis sa fiu chiar eu paznicul cel somnoros si lenes al respectivei unitati. Dimineata in timp ce ma pregateam de plecare apar si muncitorii, se sperie de mine dar le explic situatia si pana la urma sunt chiar aplaudat pt. expeditia si aventura mea.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!