50 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 50 (Gavia si Passo del Tonale - Italia)

Putin mai incolo intalnesc si niste vaci alpine.

Sunt deja pe la cota 2500 iar vremea este superba in continuare.

Abordez ultimul tronson al catararii pe un drum nu foarte bine intretinut.

In curand pot admira si un ghetar in toata splendoarea sa.

Sunt bucuros ca fac unul dintre primele pasuri in Alpi din punct de vedere al inaltimii. Traiasca imparatia alpina!

Mai pedalez putin si ajung la un monument inchinat eroilor italieni din din cel de-al doilea razboi mondial.

Chiar in apropierea pasului aflu o poveste impresionanta a unor oameni care erau sa-si piarda viata in traversarea Alpilor pe acest traseu in prima jumatate a secolului XX. Ulterior au venit si au ridicat o troita inchinata Mantuitorului pt. ca au scapat teferi.

Ura am ajuns in pas!

Insa nu sunt singurul biciclist ajuns la aceasta inaltime dar sunt cel cu bagajele cele mai grele cu siguranta.

Urmeaza o lunga coborare si trebuie sa fiu atent caci franele mele sunt cam obosite.

Dupa ceva peripetii si dupa ce de cateva ori am franat si cu talpa adidasului stang, reusesc sa ajung cu bine in localitatea de unde pe 24 mai a inceput turul Italiei in anul curent.

Pe aici am mai trecut si in 2007. Ponte di Legno este o statiune care se respecta pe la cota 1250m.

Am ajuns pe DN42 si de aici am din nou o superba catarare.

In zona intalnesc multe cabane de lemn.

Dupa ce urc cam 5km ajung la o cabana alpina interesanta.

In gradina vad destul loc liber si zic ca n-ar strica sa ma pun cu cortul intr-un loc atat de frumos. In fata mea se desfasoara masivul Presanella.

Intru in discutie cu o doamna mai in etate care era proprietara cabanei. Aceasta era insotita de un prieten. Pana la urma sunt primit cu mare caldura sa dorm la ei. Mi se da si o cina delicioasa iar cand e cazul sa ne culcam dupa ce povestim multe primesc si o camera curata. Doamna mi-a povestit ca a primit multi turisti sarmani de-a lungul vremii printre care cel mai excentric si ciudat a fost un globe-trotter lituanian care calatorea insotit de credinciosul sa caine. Deci norocul mi-a suras din nou.

Ziua urmatoare mai am 3,5km de urcat pana in urmatorul pas. Peisajul este fascinant.

Aproape de varf mai pot admira niste flori frumoase.

Ajung si la o biserica veche in care intru cu sfiala sa ma reculeg si sa multumesc Divinitatii pt. acest tur fabulos si aceasta vreme buna incredibila de care am beneficiat in tot lungul tur alpin.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

49 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 49 (Pasul Gavia - Italia)

Fac un scurt popas in localitatea Santa Caterina sa privesc o harta cu celebra catarare ce o voi face azi.

Zona este superba. Intalnesc multe vile de vacanta si observ ca inca se construieste destul.

De aici incepe catararea spre marele Gavia pass. Dupa cativa km. pe la cota 1800 ajung la ultima statiune inainte de pas. Vremea este splendida.

Incepe catararea in serpentine intr-un décor natural de invidiat.

In curand ma apropii de zona superioara a padurilor de conifere.

Pe traseu intalnesc si un individ care urca pasul cu un echipament bizar, o combinatie intre skateboard, role si ski.

Vine momentul sa fac pauza de masa. Voi manca prosciutto, salam excelent, cascaval fin, masline, etc. Un adevarat festin!

Apoi continui sa urc. Vine o portiune dificila cu serpentine.

Mai fac cate o pauza sa admir peisajul incantator.

Ma simt foarte bine la inaltime din nou.

Admir si niste exemplare de zambru, coniferele care cresc la cea mai mare inaltime din Alpi.

Putin mai sus mai studiez niste floricele.

Putin mai sus pot admira circurile glaciare de pe versantul de vizavi.

Ajung si la un torent situat la o inaltime de peste 2200m.

Mai rar ma depaseste si cate un ciclist. Pe aceasta mitica catarare am intalnit mult mai putini ciclisti decat pe celebrul Stelvio.

Mai sus imi bucur sufletul cu niste campanule superbe.

Zaresc si niste margarete violete pt. fete cum i-ar place amicului meu George Bacovia. Fie-i tarana usoara! Ce pacat ca n-a ajuns si dansul pe aici.

Circurile glaciare se vad tot mai bine de la aceasta inaltime.

In departare vad chiar si un mic ghetar.

Frumoase peisaje intalnesc in zona terminala a pasului. Sunt din nou fericit.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

48 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 48 (Pasul Bernina si Forcola di Livigno - Elvetia)

Dupa ce am petrecut o zi agreabila, seara inainte de a pleca portughezii mi-au lasat si niste bunatati si m-au invitat si la petrecerea lor din ziua urmatoare cand urma sa fie duminica. Astfel ca am dormit la sac chiar in acest loc.

Ziua urmatoare am petrecut cu portughezii pana la ora 14, apoi m-am decis sa plec sa fac ultimulele 2 pasuri elvetiene inainte de intrarea in Italia. Calatorului ii sade bine cu drumul! La despartire primesc si o frumoasa donatie de la un elvetian care era prieten cu portughezii. Foarte interesant acest episod cu acesti inimosi portughezi care si-au scris si numele lor pe bluza mea de ciclism ca sa-mi aduc aminte de ei. Am de facut cateva serpentine iar apoi ajung din nou in zona alpina.

De aici inclinatia pantei va fi lejera, drumul va fi relativ drept dar ma lupt cu un puternic vant frontal care ma face sa inaintez foarte incet.

Desi suntem la o inaltime de peste 2000m si pe aici avem infrastructura feroviara.

Nu mai am mult pana in pas.

In curand pot admira si trenul care urca pana la peste 2300m.

Mi se pare uluitoare infrastructura si gradul de civilizatie atins de Elvetia.

Aproape de pas pot admira si ghetarul Bernina si Lago Bianco.

Iata-ma si-n celebrul pas din Alpii Retici.

Aici imi schimb francii in euro la un local si ma pregatesc de o superba coborare.

Dupa ce cobor vreo 400m diferenta de nivel, o iau la stanga spre Italia si am parte din nou de o catarare pe cinste.

Pe traseu intalnesc si un peisaj aproape selenar.

Dupa cativa km. ajung la un nou pas important care este situat la granite intre Elvetia si Italia.

In Italia voi pedala pe ruta: Livigno - Bormio - Ponte di Legno - Revo - Merano - Bolzano - Ortisei - Arabba - Selva di Cadore - Longarone - Barcis - Aviano - Pordenone - Portogruaro - Cervignano - Monfalcone - Aurisina - Muggia. Deocamdata am de facut o lunga coborare pana in Livigno.

De aici urmeaza din nou o catarare de 10 km spre Passo di Fascagno. Este prea tarziu sa abordez acest pas asa ca voi poposi peste noapte in aceasta statiune. Dupa ce mananc bine si studiez statiunea ma pun cu cortul in spatele unei case vechi care cred ca era parasita dar in apropierea careia se aflau niste vile. Pe la miezul noptii ma trezesc ca cineva proiecteaza un reflector pe cortul meu. Ma asteptam sa ma umfle carabinierii ca am campat ilegal dar pana la urma sunt lasat in pace. Era vecinul din vila de vizavi care probabil s-a speriat de aparitia unui cort in proximitatea proprietatii sale. Dorm bine si ziua urmatoare abia astept sa fac noul pas.

Din pacate se anunta o zi ploioasa, asa ca dupa ce incepe ploaia ma opresc si fac o pauza de vreo 2 ore intr-o statie de autobuz. Ploaia nu vrea sa se opreasca asa ca incep sa pedalez pe ploaie.

Pana la urma ajung inghetat in Passo Eira unde gasesc si o statiune turistica.

Sunt mirat de infrastructura excelenta a acestei statiuni alpine.

De aici am o usoara coborare si apoi din nou o catarare pana in passo di Foscagno (2291m) care este un nou BIG important. De aici cobor pana in Bormio (1225m). Ma prinde din nou ploaia pe drum, toate hainele sunt ude, ma chinui dar dupa cativa km. in satul San Nicolo sunt ajutat de familia Pozzi si primesc o camera la o abatie veche din localitate. In timpul noptii se aud zgomote de adolescenti, iar la un moment dat intra peste mine un tanar si se sperie si pleaca. In apropiere era un fel de hostel plin de tineri si cred ca aveau o petrecere. Eu obosit si ploat imi vad de somnul meu sa ma recuperez mai ales ca urma un teribil pas de urcat pt. ziua urmatoare.

Dorm bine, imi incarc si sculele iar dimineata urmatoare primesc un mic dejun si sunt lasat sa fac un dus la familia Pozzi. Noroc ca vremea si-a revenit. Incep sa pedalez prin sate pitoresti.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!