Totalul afișărilor de pagină

duminică, 21 octombrie 2012

19 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari)- partea 19 (Splendida Anglie si intrarea mea in Franta)

Pe traseu intalnesc biserici deosebite.
Ziua urmatoare ajung in Grantham. La doar 10km. de aici intr-un sat s-a nascut marele om de stiinta: Isaac Newton.
Chiar si prin localitati mici intalnesc biserici cu o arhitectura interesanta.
Pana la urma ajung si-n celebrul Cambridge unde discut la o bere cu un turist chinez pasionat de fotografie si ma pretez la o scalda rece in raul Cam alaturi de niste gaste si lebede sub uimirea cohoartelor de turisti eterogeni. Eram chiar in centru spre marea mea indrazneala si sete de adrenalina.
Urmeaza culturalizarea mea belindu-mi ochii la cladirile impunatoare unde au studiat atatea genii.
Ziua urmatoare m-am oprit sa-mi iau un hamburger si un suc in mijlocul pustietatii si cel care vindea a insistat sa-i fac o poza si sa o postez pe blogul meu. Aici m-am intalnit si cu niste motociclisti si iar a trebuit sa ma obosesc sa le povestesc isprava mea. Poftim stimabile, te-am postat pe net, te-am popularizat!
In curand ajung intr-un orasel unde iar intalnesc o superba biserica.
In Bishop's Stortford intalnesc o splendida casa tipic englezeasca ca cele din vechime.
Centrul oraselului este incantator.
Spre Gravesend trebuie sa iau bacul iar apoi ajungand in orasul istoric Rochester pot admira un superb castel medieval.
Ajungand in sudul Angliei, un misterios crestin ma ajuta in mod consistent si-mi face si o aprovionare de ma mir unde o sa incapa atatea de-ale gurii. Iti multumesc enorm prietene! Ma pun apoi cu sacul de dormit langa un oras. In timpul noptii ma viziteaza o vulpe atrasa de mirosul de bucate. Scap de ea fara sa fiu nevoit sa-i pun pielea in bat iar dimineata imi fac inventarul provizilor. Olele Carpaticus, vei avea sa mananci pana pleznesti, mon chere! Sau poate ca biata mea bicicleta isi va da obstescul sfarsit sub asemenea incarcatura.
Cobor spre Marea Manecii si langa Folkestone intalnesc un muzeu despre ultimul razboi mondial.
Aici intalnesc si un avion de lupta din anii '40, supravietuitor al sangerosului razboi. este vorba despre un Supermarine Spitfire - o emblema a aviatiei britanice !
Ajung si la Dover unde iau vaporul spre Calais. Biletul costa echivalentul a 30EUR, iar calatoria dureaza doar 1h10min timp in care ma imprietenesc la o bere cu niste tineri elvetieni pe terasa vaporului.
Iata-ma din nou in Franta! Pt. inceput vizitez centrul istoric al orasului Calais unde vad un solid turn medieval.
Dupa o serata in care ma simt bine la o terasa alaturi de niste tineri, ajung sa ma plasez cu sacul de dormit langa catedrala unde in anul de gratie 1927, Charles de Gaulle alaturi de sotia sa Yvonne si-au serbat casatoria religioasa.
Ziua urmatoare schimb lirele in euro si merg sa vizitez orasul dupa ce stau la o cafea la o terasa.
Pedalez apoi pana la Grand Fort Philippe unde intalnesc un local pe placul meu. Aici ma imprietenesc cu patroana: doamna Michelle Dundee care ma ospateaza exemplar cu cascaval si salam fin , precum si 1 litru de coctail excelent. Povestim multe, imi pune muzica veche la patofon, am bucuria sa o ascult pe Edit Piaf si pe Serge Reggiani. Am parte de o serata splendida, ma imprietenesc cu mai multi convivi iar unul mai insistent vrea sa ma duca la el acasa dupa ce ma cinsteste, propunandu-mi chestii de ocara. Afland ca este gay, o tai la sanatoasa multumind doamnei Michelle care mi-a facut si un pachet de cateva kg. plin cu bunatati. Sarut mana Miche, voi reveni la dumneavoastra! Va inchipuiti acum ce chin, ce jale pe bicicleta mea supraincarcata!.
Dupa doar cativa km. de pedalat ajung in Petit Fort Philippe unde e spectacol mare. E un show de zile mari cu muzica anilor 70'-80' si petrecem de minune pana spre miezul noptii dupa care ma pun cu sacul de dormit direct pe plaja.
Ziua urmatoare ma plimb pe un fel de dig care intra cativa km. in mare.

3 comentarii:

  1. patefon,nu patofon,canalul manecii,nu marea manecii,ce naiba,oameni te lauda ca esti scolit,dar mai degraba pari cheflit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. oamenii, nu oameni, daca tot ne dam culti in cap

      Ștergere
  2. am halit un i,dar na,acum stiu,tu anonimule esti pornit pa mine,sa arati ca totusi omu pedalaci ,e boem dar e tare,noi e slabi si trebuie sa ingenunchiem in fata zeului ciclosticlist.

    RăspundețiȘtergere