Expeditia "Pe culmile extazului in luna Martisorului" 2012 (partea 8) - Aventura in Mt. Metaliferi si orasul Deva

Datorita blocarii rotilor din cauza noroiului lipicios am ajuns sa imping la bicicleta si sa o iau pe sus de m-am chinuit ca un ocnas.


Dar mai rau este faptul ca mi-a intrat zapada si gheata in interiorul adidasilor in curand fiind ud la picioare pe o temperatura neprielnica.


Zapada este tot mai moale si mai adanca si inca mai avem de urcat la greu.


Rabdarea noastra ne este pusa la grea incercare dar se pare ca dam dovada de multa anduranta.


Bicicleta mea se procopseste si cu multa zapada care se adauga noroiului deja existent pe ea.


Picioarele noastre se scufunda tot mai adanc in zapada iar soarele a apus deja de mult.


Desi la Deva au fost 18 grade, acum temperatura a scazut brusc si simtim reintalnirea cu anotimpul rece. Bicicleta mea arata intr-un mare fel.


Avem si un moment de respiro in care eu ma asez in fund si savurez neverosimila situatie. Ura din nou o aventura pe cinste! Si frigul musca din picioarele mele inghetate.


Si dupa o buna bucata de vreme incarcata de dramatism ajungem in varful pasului si dam de asfalt. E deja intuneric bezna. Aici ne oprim sa dam putin jos noroiul de pe biciclete.


Avem de remediat si o pana.


Eu sunt nevoit sa-mi dau jos sosetele imbibate de apa.


Mai bem putina bere, mai luam niste haine pe noi si-i fac o poza lui Marius, un mare catarator si ciclist din Deva.


Bucuria noastra este de scurta durata caci dupa doar cateva sute de metri, iar drumul este acoperit de un strat gros de zapada si iar trebuie sa impingem bicicletele. Si tot asa ne mai chinuim inca vreo 2 km, apoi in sfarsit putem folosi bicicletele dar ne confruntam cu alt risc, doar 2 dintre noi sunt echipati cu frontala, astfel ca ceilalti 3 isi risca viata coborand pe un drum periculos cu multe serpentine, cu prapastie in dreapta si pe o bezna inpenetrabila. Mai avem si portiuni cu gheata, unde derapam, la un moment dat alunec si cad izbindu-ma cu rectul de gheata. Din pacate in cazatura imi stric celularul care era in buzunarul de la spate dar sunt macar bucuros ca nu mi-am spart si aparatul foto care era tot intr-un buzunar de la spate. Cat pe ce sa fiu calcat de Cristi care a oprit in timp util evitand coliziunea cu mine.
Ma scol julit si cu rectul in durere si ne continuam drumul, 1km mai jos aflam ca Sebi a cazut si el izbindu-se de o creanga mare de copac. Nici el n-avea far, noroc caci avea casca in cap, eu neavand nici acest obiect care-ti salveaza viata in astfel de momente.
Cu multa emotie si cu adrenalina la maxim ajungem si-n localitatea Visca unde gasim un magazin si facem o pauza sa bem o bere sa sarbatorim ca am supravietuit supliciului. Aici baietii imi fac cadou o pereche de sosete cumparate de la magazin. Ne echipam cu sosete si pungi si scapam de frigul patrunzator ce ne-a intrat pana in suflet fiind de atata vreme cu picioarele ude.


Pe traseu mai facem inca o pauza la un local in Branisca si ajungem in Deva la ora 23:15. Trebuia sa ajung in mod normal pana la ora 23 la Cristi Moise care s-a oferit sa ma cazeze inca o noapte. Pana la urma reusesc sa ajung cu bine la Cristi, condus de Sebi, dupa ce mai trec printr-o peripetie, sunand la alta usa, gresind adresa, 10 minute fiind nevoit sa astept in fata unei usi inchise, pana mi se comunica prin usa ca nu e adresa buna. Chinuit, speriat si buimac ajung si la apartamentul lui Cristi care ma primeste, iar doamna Moise ma serveste cu o cina excelenta si apoi sunt lasat si sa fac o baie reconfortanta care-mi alunga toate suferintele din respectiva zi. Apoi la culcare!
A doua zi dimineata dupa micul dejun pe la ora 8 imi iau ramas bun de la Cristi si de la mama sa si pornesc sa vizitez iar Deva.
Pt. inceput ma plimb pe langa primarie.


Apoi merg in locul de unde se ia telefericul spre cetate.


Aici gasesc o ciudata masinarie dintr-o alta epoca.


Aici la locul de unde se ia telefericul gasesc si un emotionant citat.


Tot aici langa Dealul Cetatii isi are sediu Lotul National de Gimnastica. Aici se afla busturile marilor noastre campioane printre care si Daniela Silivas, originara din Deva.


Interesant acest complex statuar in acest adevarat sanctuar al gratiei si al performantei romanesti care este municipiul Deva.


Ma plimb apoi pe langa stadion admirand acest superb deal triunghiular in varful caruia se afla ruinele vechii cetati medievale.

Cenaclul Flacara - dedicatie pt. cei sensibili

Expeditia "Pe culmile extazului in luna Martisorului" 2012 (partea 7) - Traversarea Mt. Metaliferi Tebea - Vorta in 18 martie

Intalnim si peisaje autentice de iarna.


Drumul devine un amestec de noroi si zapada pe care se ruleaza tot mai greu.


In curand facem o pauza de regrupare unde Cristi scoate din rucsac artileria grea. Dupa 10 min. realizam ca din "zece negri mititei" am ramas doar 5, restul s-au intors din drum.


Continuam ascensiunea pe un traseu tot mai dezastruos.


In curand dam si de gheata.


Irmeaza un tronson unde pedalatul devine imposibil si suntem nevoiti sa mergem pe langa biciclete.


La un moment dat ne trezim ca drumul nostru este traversat de un parau. E tot mai greu sa inaintam si riscam sa ne udam la picioare.


In curand avem un tronson cu noroi lipicios care se prinde de roti.


Continuam vitejeste, nu avem incotro.


Oripilati ajungem intr-un loc unde drumul este traversat de un alt parau. Se pare ca se topeste zapada sus la munte.


Tura noastra se transforma intr-o reala aventura ceea ce ma incanta desigur.


Urmeaza o sectiune criminala de "push up bike" pe panta de 20% cu noroi lipicios.


Terenul pe care trebuie sa ne deplasam este tot mai deprimant.


Noi urcam, urcam cu greu si ne luptam cu panta diabolica si cu noroiul.


Panta este tot mai dura spre disperarea noastra.


Terenul este tot mai incarcat de obstacole.


La un moment dat ajungem la o zapada atat de groasa incat bicicleta mea sta in picioare inplantata in omat.


E momentul sa mai luam o pauza.


Si iar vine un tronson de panta dura incat luam bicicletele in spate.


Incepe usor sa se faca noapte iar noi nu suntem nici macar in varful pasului.

Jean Constantin - Dedicatie speciala pt. Sebastian Sinescu - mare ciclist din Deva

Expeditia "Pe culmile extazului in luna Martisorului" 2012 (partea 6) - Tura cu ciclistii din Deva ruta Deva- Brad - Tebea

In Piata Arras vad un grup statuar reprezentand 3 gimnaste. Suntem in orasul marelor noastre campioane mondiale si olimpice.


Apoi merg din nou la atelierul lui Martin unde ma intalnesc cu alti ciclisti entuziasti.


Ne hotaram rapid sa o punem de o tura. Sebi alege un traseu care ne va merge la suflet. Vom avea dubla traversare a Mt. Metaliferi: Deva - Brad si Tebea - Vorta - Deva. Traseul va fi o excelenta surpriza si se va dovedi si un supliciu pt. multi dintre noi. Martin imi imprumuta o bicicleta tare: un treking Radon.
Pornim la drum pe la ora 12 si este o vreme insorita si calda. Suntem in 18 martie. Prima pauza de hidratare si alimentare o facem la Fornadia la un local.


Aici Sebi cumpara un munte de chipsuri si stam la o bere. Acest Sebi este unul din marii aventurieri ai Devei. Imi place mult fata lui de pusti rebel. Ne simtim bine.


Ne continuam tura. De aici avem catarare spre Pasul Valisoara. Ma bucur ca am in sfarsit cu cine ma intrece pe catarari. Ma lupt din greu sa castig pe catarare si reusesc cu greu pana la urma sa ma clasez pe primul loc in varful pasului. M-au uimit 2 ciclisti din Deva: Marius si prietenul sau (scuze i-am uitat numele). Dupa ce coboram panta ne oprim intr-un loc cu zapada unde asteptam plutonul.


Urmatorul popas il facem la restaurantul "Moara Motilor" din Brad. Aici facem o comanda serioasa si ne punem sa infulecam. Suntem in capitala Tarii Zarandului. Se mananca foarte bine aici.


Eu comand pizza casei. Un real deliciu culinar! Pofta buna Carpaticus!


Alex si Sebi aleg tot pizza.


Multe fete frumoase in Brad, la fel ca si domnisoara care ne-a servit.


Nastrusnic si foarte haios se dovedeste a fi tanarul Sebi care initial credeam ca e la varsta majoratului.


In curand plecam si dupa 8km de pedalat ajungem la Tebea la Panteonul Motilor.


Ne reculegem putin in fata mormantului lui Avram Iancu. Suntem intr-un loc sacru al neamului romanesc.


Ma documentez si-n legatura cu biserica din acest loc sfant.


Celebrul Gorun al lui Horea pare sa concureze cu biserica in monumentalitate.


Vine momentul cand trebuie sa parasim acest loc atat de important pt. Ardeal si pt. tot poporul roman.


De aici urmeaza sa traversam Mt. Metaliferi. Pana la iesire din Tebea avem asfalt iar in continuare drum forestier.


In curand ajungem intr-o zona unde zapada isi face din nou simtita prezenta.


Sebi este ghidul care ne arata drumul in momente inselatoare.


Pt. mine personal acest traseu este o premiera, si-mi doream de mult sa-l fac. Ma bucur sa pedalez cu niste tineri deosebiti.


Pe masura ce inaintam drumul devine tot mai greu practicabil.