7 - `Veloexpeditia MIORITICA 2015` Partea 7 - OLTENIA MONTANA

In acest sat am intrebat o doamna de traseul spre Salatrucu, iar aceasta m-a invitat la masa, a vrut sa-mi dea si o bere dar am acceptat doar o cafea si am discutat cu nepoata sa frumoasa Madalina care tocmai terminase Facultatea de Medicina. Dupa cam o ora de discutii mi-am vazut de drum pe Arges in jos, urmatoarea pauza fiind in Orasul Regal Curtea de Arges, prima capitala a Tarii Romanesti. Aici mi-am scos niste bani la un ATM si apoi am plecat direct la Biserica Domneasca care este cea mai veche biserica importanta pastrata din secolul XIV de la sud de Carpati.

Urmeaza sa pedalez spre Ramnicu Valcea. Voi avea de urcat 2 muscele frumoase. In varful primului deal ma intalnesc cu un magarus simpatic.

La nici 100m dau peste 2 catelusi dragalasi ce par abandonati. Mi se rupe inima de mila lor si le rup marunt niste felii de paine, doar atat aveam de mancare asupra mea. Catelusii se imprietenesc cu mine si fug dupa mine cand sunt nevoit sa plec. Asa ca ma opresc ii iau in brate si-i transport la marginea drumului si apoi trebuie sa fug. Vai si amar de Balcani si de saracia spirituala a oamenilor care arunca in strada astfel de animalute! As da pedepse aspre impotriva unor asemenea atrocitati!

Intru in Oltenia, mai precis in judetul Valcea si ma opresc la un local sa ma hidratez. Aici intalnesc o noua situatie demna de consemnat. Un caine intra in magazin si fura o paine in valoare de 1RON. Omul care a pierdut painea fuge infuriat dupa sarmanul animal cu ganduri vindicative. Ma ingrozesc din nou de perversa alterare a sufletului romanesc din aceste vremuri de restriste din punct de vedere spiritual, uman si cultural. As fi vrut sa-l opresc pe individ sa-i ofer de 5 ori mai mult decat costa painea doar sa lase infometatul catel in pace. E prea tarziu insa. Ingandurat nu-mi ramane decat sa privesc peste drum la niste capite de fan si o vaca neagra, `Vesnicia s-a nascut la sat` spunea candva un bun prieten si mentor al sufletului meu.

Ultimii km spre Ramnicu Valcea pedalez pe un drum european plin de tiruri. Intre timp ma prinde si noaptea si am parte de cel mai periculos tronson pe care circul din tot anul in curs, de cateva ori sunt nevoit sa parasesc carosabilul ferindu-ma de tiruri. Pana la urma in apropiere de Caciulata ma pun cu cortul pe o proprietate privata chiar langa drumul european astfel ca voi avea parte de un zgomot infernal intreaga noapte. Cu toate aceste inconveniente reusesc sa dorm destul ca ziua urmatoare sa fiu in forma din nou.

In aceasta dimineata reusesc sa scap de aglomeratul trafic pt. cativa km. luand-o prin Daesti pe cealalta parte a Oltului.

In zona statiunii Caciulata Oltul formeaza un mare lac de acumulare.

In dreapta sunt Muntii Cozia.

Trebuie din nou sa pedalez pe periculosul drum european cativa km. pana la intersectia cu drumul ce o ia spre Voineasa. Ajung in orasul Brezoi si ma opresc putin sa admir un monument in centrul urbei.

De aici scap de trafic si pedalez pe un traseu pitoresc in usoara urcare. In curand ajung la un mare lac.

Las in urma raul Lotru si am o catarare frumoasa spre barajul lacului.

Pedalez cativa km. pe langa lacul Malaia.

In comuna cu nume omonim fac o pauza de hidratare. Soarele este puternic din nou.

In continuare pedalez din nou pe langa un lac.

Peisajele sunt la inaltime.

Malul lacului este cam mocirlos in locul in care un mic afluent se varsa in lac.

Sunt intr-o zona turistica destul de agreabila. Admir dealurile domoale de pe celalalt mal.

In curand ajung si-n Voineasa unde mananc o conserva de fasole cu carnat din traista incalzita la primus.

Urmeaza o lunga catarare de vreo 18km pana in pasul Curmatura Vidrutei. Ma opresc aproape de varf sa admir peisajul.

Sunt din nou in elementul meu la altitudine de peste 1500m inconjurat de paduri de conuifere.