Totalul afișărilor de pagină

vineri, 13 septembrie 2013

8 -VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 8 (Macedonia cu minunatii sai oameni ospitalieri)

Pedalez pe aceasta autostrada vreo 35km pana in localitatea Udovo pe langa raul Vardar. Nu am nici o problema, nu ma opreste Politia, traficul este lejer. Ma simt foarte bine. Totusi din Udovo o iau la dreapta pe un drum secundar sa ajung in Macedonia profunda. E o zi superba iar peisajele sunt ca pe la noi in Transilvania.
Macedonia este o tara predominant muntoasa, astfel ca locuitorii tarii profita de fiecare petec de campie si cultiva pamantul cum se cuvine.
Pe langa Valandovo intalnesc un camp de maci de o frumusete izbitoare.
Ma tot minunez cat de frumoasa poate fi aceasta mica tarisoara balcanica si am parte de o zi ideala pt. cicloturism.
Cultura vitei de vie este si ea la mare pret.
In departare vad Muntii Konecka Planina si iar imi desfat ochii cu un lan de maci inflacarati ca pasiunea mea pt. tarile balcanice.
In Rabrovo ma calculez sa vad cum stau cu bugetul si datorita preturilor derizorii fata de cele din Grecia si Turcia constat ca sunt un om bogat deci fac popas la o carciuma si traiasca berea!
Apoi descopar o splendida bisericuta. Vai ce tara agreabila!
In apropiere zaresc si un arbore cu o scorbura enorma.
De aici incepe o superba catarare de cativa km. iar soarele incepe sa incalzeasca tot mai puternic.
In varful dealului fac si eu o pauza sub un copac sa-mi trag sufletul si beau niste suc. Peisajul este incantator si foarte verde.
Vine si coborarea si spre marea mea satisfactie intalnesc in curand o carciuma unde apuc sa-mi astampar setea cu o bere excelenta.
Ma izbeste foamea si ma infrupt cu niste deliciosi "veseli cevapcici". Of pantece al meu, ce dor ma ia dupa cele bunataturi balcanice!
Chiar la 2 pasi de locul unde savurez eu masa zaresc o randunica care si-a facut cuib aici si are si pui.
Vine si momentul cand trebuie sa parasesc localul si de aici am o usoara coborare spre Strumica pe langa un rau pe o sosea aproape pustie.
Dupa ce mai pedalez vreo 30km pe la ora 17 in mijlocul pustietatii dau peste un restaurant. Insetat fiind ma gandesc sa fac popas. Este sambata, aici vad multe masini luxoase si multa lume. Este nunta, dar nu face nimic Carpaticus intra cu tupeu peste nuntasi. Imi fac introducerea in mod glorios, adica urlu in limba engleza ca fac turul Europei pe bicicleta, ca mi-e sete si ca urez " Casa de piatra" tinerilor insuratei. Apoi sunt poftit afara pe terasa si mi se da o bere si ma conversez cu domnul care filma nunta cu o ditamai camera video. Acesta zice ca e alpinist, ca la nic 300m de aici are o cabana de vacanta si-n spatele cabanei se inalta un pinten de munte stancos, o zona carstica perfecta pt. escalada. Intretimp sunt asaltat de copii galagiosi si vorbim in engleza si prin semne despre una despre alta in special despre expeditia mea. Cativa parinti ale copiilor incearca sa afle mai multe despre tura mea. Macedoneenii, oameni generosi si plin de caracter imi umpla masa de bunatati si ma asalteaza cu multe beri. Petrec o admirabila seara iar tarziu sunt condus de domnul cameraman in cabana sa unde sunt lasat sa dorm singur ca un pasha. Cand sa adorm ma trezesc ca niste copilasi imi bat in poarta si-mi mai ofera niste beri pe care le-au primit de la cheflii lor de parinti sa-l mai cinsteasca si pe boemul ciclocalator, pe Carpaticus, care am fost pt. o clipa vedeta serii. Le multumesc copiilor, imi las berea pt. a doua zi ca ce e mult strica si ma pun la somn. Of ce frumos a fost acest episod iar cameramanul ma asteapta sa-l vizitez si anul viitor. Nu va spun exact locatia unde m-am simtit atat de bine dar va ofer totusi o poza cu cabana.
Ziua urmatoare ma scol tarziu, mai pedalez vreo 10km si gasesc un restaurant luxos langa un lac si consider ca e cazul sa continui cheful de ieri. Sa simt ca traiesc. Macedonia te iubesc. Aici beau un vin bun care ma costa doar 5EUR, cam de 5 ori mai ieftin ca-n Elvetia. Ma simt bine si-mi scriu memoriile.
Plin de chef si voie buna, purced apoi la drum si dupa ce mai pedalez vreo 2 ore pe langa orasul Stip ma trezesc amenintat de o furtuna, astfel ca ma adapostesc in primul sat la o carciuma cu terasa acoperita. Aici ma prinde intemperia la loc adapostit si ma imprietenesc cu cativa localnici mai betivi asa. Unul singur, invatatorul satului o rupe pe englezeste si ma sfatuieste sa nu cumva sa pedalez prin Kosovo si Albania unde cica criminalitatea e mare si n-au nici iluminat public noaptea in zona rurala.
Pana la urma sunt lasat sa dorm intr-un tir si scap de intemperia din timpul noptii in mod fericit. Ziua urmatoare am vreme buna si-mi continui traseul spre Kumanovo. In repetate randuri sunt rasplatit vizual de superbi maci si dealuri domoale.
Dupa ce mai pedalez ajung in orasul Sv. Nikole unde opresc sa mananc si vizitez un muzeu de istorie in fata caruia erau insirate tot felul de vestigii interesante printre care si o imensa amfora.
In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578

2 comentarii:

  1. Hai că am tras şi eu aici, din spatele monitorului, o porție zdravăna de râs! Mișto faza cu nunta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-a placut. Macedoneeni sunt oameni de foarte buna calitate, dar stii si tu acest lucru ca ai avut bucuria sa calatoresti pe acolo. Ti-am citit si eu cateva articole de pe blogul tau si te felicit. Faci o treaba excelenta si calatoresti prin locuri minunate!
      Sa auzim de bine!
      cu prietenie,
      Claudiu

      Ștergere