24 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari)- partea 24 (Alpii Occidentali, Piemont, Lombardia)

Mai pedalez cativa km. pana gasesc un loc ideal intr-o poienita in mijlocul salbaticiei si decid sa raman aici peste noapte.

Ziua urmatoare urc la greu, am parte de peisaje superbe, iar dupa ce ajung la statiunea La Grave in dreapta mea pot observa munti cu varfurile de pana la 4000m.

Panta nu este dificila dar cu bagaj greu nu este usor. Marcajele rutiere sunt foarte exacte si profesionale.

Pe ultimii km. am de urcat niste serpentine.

Pe traseu intalnesc destui ciclisti iar pe ultimul km. ma iau la intrecere cu niste ciclisti fara bagaje reusind sa-i intrec. Ajung fericit in pas.

De aici am o lunga coborare pana in Briancon de unde scot de la Posta prin Western Union o frumoasa donatie a celui mai bun prieten al meu, omul care m-a ajutat cel mai mult in viata: Razvan Anton din Canada pe care-l salut si-l imbratisez. Sa mai vi fratioare prin Romania ca mi-e dor de tine! Urmeaza sa fac pasul Montgenevre (1854m), in varful sau gasind o frumoasa statiune de ski. Intru in Italia si ajung in statiunea Claviere unde fac o pauza de masa si ma reculeg intr-o biserica.

In Italia am mers pe ruta: Claviere - Sestriere - Pinerolo - TORINO - Casale Monferato - Pavia - Lodi - Soncino - Ghedi - Desenzano - Salo - Riva del Garda - Malcesine - Garda - Lazise - VERONA - Chiampo - Valdagno - Rovereto - Folgaria - Assiago - Bassano - Treviso - Jesolo - Eraclea - Latisana - Monfalcone - TRIESTE Mai pedalez putin pana in statiunea Cesana Torinese unde intreband la un hotel daca ma pot pune cu cortul prin zona, am parte de intalnirea cu un om sufletist, administratorul hotelului care-mi rezolva o camera gratuit la hotelul de 3 stele Edelweis cu mic dejun inclus in sponsorizare.

Ziua urmatoare am o lunga coborare spre Pinerolo. Pe traseu intalnesc si o impunatoare cetate.

In curand sunt nevoit sa-mi iau ramas bun de la Alpii care m-au fermecat atat de mult.

Ajung in Torino unde am onoarea si bucuria sa-l intalnesc pe Ovidiu Burghelea, un prieten, un om minunat, care m-a invitat sa-l vizitez inca inainte de a porni in calatoria mea. Pt. inceput merg la atelierul sau de reparatii biciclete unde sunt omenit cu de toate inclusiv salam Victoria si bere Ursus de am plans de fericire cand am vazut berea mea preferata. Am baut sanatos multumind Divinitatii apoi dupa ce m-a condus cu masina personala la apartamentul sau unde am fost ospatat exemplar. Tin minte ca am mancat 3 farfurii de ciorba sa te lingi pe degete si 2 farfurii de friptura (scuze Ovidiu, ca sunt de neam prost), m-a cinstit si cu tuica si cu bere, apoi am mers pana la miezul noptii la o partida de ciclopolo (scuze am uitat cum se numeste acest sport) si am ramas fascinat de acest sport unde Ovidiu este mare maestru. Aici m-am conversat cu o fetita din Munchen si cu niste italieni mirati de tura mea. Apoi am mers la Ovidiu si am mai baut niste bere pana spre 2AM cand a fost cazul sa mergem la somn. Ziua urmatoare mi-a reparat si bicicleta, mi-a dat si o donatie si mi-a facut cadou si un GPS Garmin Edge 500 de-i raman profund indatorat toata viata. Draga Ovidiu sper sa ne revedem in curand si sper vreodata sa ma pot revansa! Sa traiesti suflet delicat si sensibil iubitor al ciclismului si al ciclistilor din mandra noastra tara! Mi-am vazut apoi de drum trecand prin Casale Monferato, dormind intr-o padure de nu mai tin minte unde. Ziua urmatoare am ajuns si-n frumosul oras Pavia traversat de raul Ticino.

Dupa ce am vizitat orasul m-a opresc intr-un parc sa mananc ceva si din pacate ma intalnesc cu un roman boschetar ce se uita insistent la bicicleta mea si la mancarea mea de ma face sa ma simt foarte prost, pt. ca nu-mi pot imparti saracia cu nefericitii strazii. Fac o poza grupului statuar din respectivul parc si o sterg la sanatoasa.

Vine si momentul cand o iau spre lacul Garda, ca mi se face dor de-o balaceala iar pana la Adriatica mai avem ceva de mers. Tin minte ca ma prinde o furtuna violenta undeva la vreo 50km de lacul Garda. Aici nimeresc la o benzinarie unde ma imprietenesc cu o ragazzina ce servea si inclusiv cu seful de acolo. Primesc o sticla de vin bun si stau la povesti cu noii mei prieteni. Si uite asa petrecem o seara agreabila, mai vine si o tanti mai betiva, radem, mai vin clienti interesanti, fac atmosfera si sunt in centrul atentiei. Apoi sunt lasat sa dorm pe terasa barului sub o copertina si mi se lasa chiar si o masa si un scaun special ca Carpaticus sa poata continua cheful. Foarte tarziu ma culc iar dimineata pe la ora 7 imi dau trezirea 2 constiinciosi carabinieri care ma legitimeaza si afland ca sunt prieten cu patronul ma lasa in pace fara comentarii si scuzandu-se ca m-au trezit. Pe la 8 se deschide barul, primesc si o cafea si-mi vad de drum. Pedalez rapid si-n 2 ore sunt la lacul Garda la Desenzano. Pedalez pe langa lac pe o sosea foarte circulata. In Toscalano Maderno observ o frumoasa biserica.

Noaptea mi-o petrec intr-o livada de maslini, iar dimineata fac prima baie in lac in localitatea Gargnamo.

De aici incep o lunga catarare spre lacul Valvestino.

Dupa inca 10 km de pedalat prin munti ma prinde o ploaie si ma adapostesc la un local unde servesc o carafa de vin alb la sprit discutand cu niste motociclisti nemti. Vazand ca ploaia nu se opreste ma vad nevoit sa fac cale intoarsa spre lacul Garda unde ajung complet ud. Imi continui drumul iar pe langa localitatea Tighale ma opresc la un restaurant unde ma imprietenesc cu cativa italieni care-mi fac o cheta si ma servesc cu o carafa de vin si un sandvis. Apoi ma opresc in localitatea Campione de Garda unde dorm intr-o statie de autobuz dupa ce mananc o pizza delicioasa. Ziua urmatoare astept sa treaca ploaia si bantui prin frumoasa statiune turistica.

Ma imprietenesc cu niste nemti care-mi ofera si ei o modica donatie. Iata de ce ma mandresc ca le-am purtat drapelul pana in Olanda unde un scuterist inciudat mi l-a smuls in timp ce aveam o viteza frumusica. Hei si ce frumos si ce bine m-am simtit in Campione de Garda, o adevarata perla turistica!

Drumul spre Pieve este plin de tunele si deosebit de spectaculos. La un moment dat o iau pe langa un tunel pe un drum interzis.

In curand ajung la un drum ce o ia in serpentine spre o localitate turistica. Nu ma pot abtine si abordez catararea. Dupa cativa km de urcat peisajul este ametitor.

Continui sa urc desfatandu-mi sufletul cu grandioasa panorama.

Pe traseu intru si prin cateva tunele, practic pedalez pe unul dintre cele mai superbe drumuri din Europa iar traficul este redus. In nici o ora de pedalat ajung in splendida localitate turistica Tremosine unde e momentul sa fac o pauza avand o panorama impresionanta. Si aici intalnesc niste cicloturisti nemti cu care stau de vorba si pe care-i impresionez cu calatoria mea.