8) - Turul Papadiilor Panonice 2012 – 1000km in Europa Centrala – partea 8 – Viata de noapte in GYOR

In curand ajung si la o sculptura in marmura dupa o legenda straveche.

Multe cladiri sunt de sorginte germana.

Dupa atata cultura e clar ca mi se face foame deci aleg un restaurant select din centrul istoric si comand un gulyas si niste bere la halba.

Ciorba si berea sunt delicioase, preturile pe masura cam cu 50% mai scumpe ca cele din restaurantele din marile noastre orase. Dar se merita sa ne cinstim caci suntem trecatori si calatori in aceasta viata. Deci comand mai multe halbe Borsodi sa ma simt bine. Si pe aici intalnesc un ceas vechi cu pendul.

De asemenea, restaurantul este decorat cu multe obiecte de tot felul.

Ma prinde noaptea si dupa ce se inchide restaurantul e momentul sa ma plimb in cautarea unei carciumi mai ieftine. Prin centru trec si pe langa un grup statuar.

Apoi mai pe la periferie dau peste o carciuma unde berea la halba era cu 30% mai ieftina ca ceea de la restaurant. Aici ma intalnesc cu nea Otto, un manager de caracter si binevoitor care-mi face cinste o palinca si 2 halbe.

Sa traiesti Otto draga! Ungurii sunt oameni primitori. Va iubesc! Sa curga berea in care ne-am nascut! Traiasca prietenia romano-maghiara!

Aici ma intalnesc cu multi tineri de treaba si chefuim de minune impreuna.

Atmosfera se incinge si este tot mai placut. Eu continui sa ma simt bine in mijlocul ungurilor.

Tineretul se distreaza la greu.

Intalnesc si o fata draguta cu care-mi fac poza.

Si uite asa petrecem pana se inchide birtul. Apoi Otto ma duce sa-mi arate locul de boschetareala si ma sponsorizeaza cu 15 pateuri si o sticla de suc. Sa traiesti Otto! Dimineata vad si eu si realizez unde am dormit, cat de teribil sunt, cum epatez eu marile burguri occidentale!

Sunt pe ultimul ban si intru intr-o carciuma sa ma cinstesc. Trebuie sa astept sa-mi vireze mama bani in cont. The show must go on! Bem din nou bere Soproni la halba ca si in seara precedenta.

Pe un perete gasesc si tabloul patroanei localului.

Sunt tot mai sarac si-n asteptarea banilor trimisi de mama mi se face foame, dar nu mai imi permit restaurante, astfel ca scot 2 pateuri din cele multe donate de Otto. Foamea este cel mai bun bucatar!

Apare un grup de tineri si mai stam la discutii. Domnul care serveste are o infatisare deosebita.

Din nou intalnesc tineri de calitate cu care se poate conversa in engleza.

ntre timp vine si un om posesor de un bishon maltez dar mult mai batran si mai urat ca Candy al meu.

Deoarece banii intarzie sa apara mai stau la cate o bere si mai fac cate o poza. Fac o poza si adidasilor cu care am pedalat vreo 50 000km in 12 tari. Cate amintiri si prin cate intamplari am trecut impreuna!