La ora 7: 02 la intrare in comuna Ribita sunt -4grade. Ce ma faceam oare daca dormeam pe afara in sacul meu de dormit care rezista doar pana la 0 grade?
Inteleapta alegere a fost ca am apelat la manastirea Crisan, se pare.
Chiar la intrare in Brad, in satul Mesteacan a inceput revolutia din 1784.
Temperatura este inca negativa asa ca imi continui traseul facand un scurt popas de poza sub viaductul feroviar dezafectat de langa Brad.
Ce pista ciclabila va iesi in viitor pe ruta Brad - Deva! Oare cati ani vor mai trece pana atunci: 5 - 15 - 50?
La Luncoiul de Jos fac o pauza de o cafea si de un intaritor la birtul domnului Olimpiu, veche cunostiinta de-a mea si stam la discutii. Odinioara m-am pus cu cortul langa birt dupa o serata de exceptie.
Urmeaza o catarare de 2km in serpentine, una din preferatele mele.
Desi cu o rabla de bicicleta reusesc sa ajung in pasul Valisoara intr-un timp bun spre bucuria mea. M-am si incalzit de am mai aruncat niste haine de pe mine in bagaj.
Urmeaza o frumoasa coborare unde observ un alt viaduct dezafectat. Frumoasa tara avem, pacat ca ne-am nascut in vremuri incerte!
Pe traseu ma opresc langa paraul Fornadiei sa mananc din traista dar sunt cuprins de un sentiment de profunda tristete vazand o serie de gunoaie si de peturi, apetitul meu fiind curmat brusc.
La ora 11: 30 ajung in Deva unde sunt intampinat de Felix care ma duce la magazinul de Reparatii - Biciclete al Doctorului de Biciclete - Martin, autorul moral al acestei ture.
Aici sunt intampinat cu urale de inimoasa comunitate de biciclisti din Deva, spre marea mea emotie si autentica incantare.
Aici fac cunostinta cu multi ciclisti, Martin este foarte mirat de rabla cu care am venit, ma cinsteste cu o bere si ma apuc de putina socializare cu ciclistii.
In acest timp Martin se apuca sa-mi repare jaful si schimba cam jumate din piesele de pe ea.
Apoi ne strangem o gasca de peste 20 ciclisti si plecam intr-o tura spre Geoagiu Bai.
Pe traseu constat cu consternare ca bicicleta mea merge chiar mai rau ca inainte, aveam o problema cu pinioanele, astfel ca tura pt. mine a fost un cosmar pana in momentul cand am facut schimb de biciclete cu Cristi, un inimos ciclist din Deva caruia i s-a facut mila de mine. Din acel moment i-am intrecut pe toti, cu MTB-ul Cannondale simteam ca zbor dupa ce in ultimele 15 luni m-am dat tot cu jafuri. Am asteptat plutonul abia in Geoagiu. Apoi catararea spre Geoagiu Bai am facut tot cu harbul meu, iar pe ultimul km iar m-a lasat Cristi cu bicicleta sa.
Ajungem in sfarsit si la Geoagiu Bai.
Aici mergem la un restaurant sa sarbatorim. Ocupam vreo 2 mese intinse si sa inceapa fiesta!
Aici am pus bicicletele pe terasa spre disperarea ospatarilor.
Ne-am apucat apoi sa infulecam. Aici am fost cinstit cum rar mi s-a intamplat in viata. Martin mi-a facut cinste o delicioasa ciorba de burta.
Ciclistii din Deva se respecta si mananca bine iar acest restaurant este de nota 10.
Un alt ciclist de super treaba, Cristi din Hunedoara imi face cinste 2 mici uriasi. Abia pot manca cat mi se ofera.
Mai sa fie, am ajuns in Paradisul Ciclistilor!
Andrei, unul dintre marii cicloturisti ai urbei alege o gustoasa pizza.
Si tot aici, Cristi Moise, un tanar deosebit imi da excelenta veste ca pot sa dorm la el.
Pana la urma facem o consumatie de vreo 300RON, cam cat bugetul meu ce-l am alocat pt. deplasarea pe 2 roti spre capitala unde sper sa fiu la fel de bine primit de catre confratii ciclisti si prieteni.
baieti faini hunedorenii!bravos lor dar mai ales tie!
RăspundețiȘtergereAsa este! Ma bucur mult ca i-am cunoscut si abia astept sa-i revad!
RăspundețiȘtergereImi place mult si blogul tau si mi-e tare dor de MT. Retezat pe care nu i-am vazut de ani de zile. Sper sa ne intalnim la o tura pe viitor.
cu prietenie,
Claudiu
Si eu sper sa bagam o tura impreuna,intr-un wk.pe aici prin zarandul nostru.Numai bine!
RăspundețiȘtergere