Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 12 (Iarna in Mt. Vrancei)

Tot in curtea pensiunii Westfalia gasesc si un incantator aranjament floral.


Toamna a venit si pe aici zugravind capaceii in culori nebanuite.


Admir mult si un brad argintiu.


Toata curtea pensiunii este amenajata cu mult gust.


Deoarece urmeaza sa traversez Muntii Vrancei si vremea este inca foarte proasta sunt nevoit sa raman mai mult timp in aceasta zona caci nu merita sa risc sa traversez muntii pe noapte si pe ploaie. Un asemenea gest ar fi o pura nebunie cu risc maximal, mai ales ca drumul este foarte slab circulat iar pe o distanta de 20km este nemodernizat.
Plec mai departe totusi si ma opresc la alt local la iesire din oras unde mai comand o gustoasa tochitura.


La acest restaurant imi place si un aranjament floral.


Dupa ce mananc bine, urmeaza un "nightriding", pe niste temperaturi cam scazute. Ajung la Ojdula unde sper sa gasesc o pensiune. Din pacate nici urma de asa ceva si dupa ce intreb niste oameni la un birt unde as putea sa-mi pun un cort si nimeni nu vrea sa ma lase sa-mi pun cortul in gradina sa, ma vad nevoit sa ma risc si sa ma pun la somn intr-o statie de autobuz.


Am norocul sa nu fiu atacat de nimeni in timpul noptii si dorm destul de bine desi m-am instalat pe beton. Ziua urmatoare am parte de o superba traversare montana. Primii 20km de la iesire din comuna Ojdula pana aproape de pasul Musat(1100m), drumul este nemodernizat si pedalez practic pe noroi. Dupa cativa km de catarare ajung sa intalnesc zapada, spre bucuria mea.


Culorile copacilor sunt fascinante.


Putin mai sus intalnesc o salamandra ce traversa strada.


Fac o pauza si incep sa ma joc cu reptila.


Apoi o arunc in padure in zapada ca sa nu cumva sa o calce vreo masina.


Imi vad de drum si in curand ajung in zona de culme unde stratul de zapada este mai persistent si mai stabil. Desi suntem doar in 10 octombrie prin Muntii Vrancei am parte de o iarna in toata regula.


Spre norocul meu, desi este cam frig, apare soarele si am parte de peisaje superbe din nou.


In curand intru in judetul Vrancea si in Moldova.


In acest decor hibernal, copacii au un farmec aparte.


Doar coniferele se simt bine si nestingherite la aceste temperaturi.


Ajung si-n pasul Musat de unde se deschide o panorama asupra muntilor din apropiere, dar cerul este cam noros din pacate.


Pe coborare am parte de o surpriza neplacuta, la un moment dat sunt la un pas de a cadea, in ultima clipa observ o denivelare in sosea si franez brusc. Cu greu reusesc sa strunesc bicicleta si sa evit caderea. Pe coborari trebuie sa fim foarte atenti mereu!


Pe coborare imi ingheata mainile si picioarele. Astfel ca ma opresc sa-mi iau manusi si inca o pereche de pantaloni si ma simt confortabil din nou. Pana la urma ajung in localitatea Gresu unde ma opresc sa mananc la motel Flora. Din pacate aici mi se serveste cea mai execrabila ciorba de burta din tot turul. Ciorba era cam veche si aproape ca nu se putea manca. Sa le fie rusine! Nu am comentat, nu am facut reclamatii ca nu-mi sta in caracter, insa nu voi mai manca niciodata la Flora. In urma cu 5 ani cand am mai mancat la acest restaurant, tin minte ca mancarea a fost mult mai buna.