5 - Turul Balcanic "La Santa Primavera 2008" -partea 5 (prin Bulgaria profunda)

In departare pot vedea Muntii Rila care reprezinta cel mai spectaculos lant muntos din Bulgaria, cu 219 lacuri situate la mare altitudine, cu peste 2000 de specii de plante, o mare diversitate de specii de animale – un loc ideal pentru a adaposti cea mai mare si mai faimoasa manastire ortodoxa bulgara, Manastirea Rila, si cea mai veche statiune de ski din tara, Borovets.


In curand ajung sa pedalez pe langa raul Struma, peisajele fiind asemanatoare cu cele de pe Valea Oltului.


Pe marginea drumului intalnesc multi copaci infloriti.


Infrastructura la bulgari este mai buna decat la noi. Drumul este impecabil.


Trec si prin niste tuneluri.


La un moment dat intalnesc un microbuz din vremea cand eram mandri soimi ai patriei.


Pe masura ce ma apropii de Grecia intalnesc tot mai multe flori si clima este mai blanda.


Peisajele raman in continuare destul de salbatice.


Nu departe de granita cu Grecia ma abat din drum sa fac o noua catarare BIG. O iau spre renumita manastire Rosen. Drumul este mult mai slab circulat iar traseul cu mult mai pitoresc. Am parte si de cateva pante destul de tari. Cand ajung in localitatea turistica Melnik sunt intampinat de un platan ce are 800 anii. Arborele a fost deci contemporan cu cavalerii teutonii care au infiintat cetatea Sibiului.


Si inca se tine bine batranul copac care incepe sa inverzeasca din nou. Sunt uimit de aceasta forta a naturii.


Aici gasesc o interesanta statuie al unui erou local probabil. Personal mie mi s-a parut ca seamana cu un personaj de basm de Petre Ispirescu, cu Greuceanu.


Cladirile aici sunt interesante si seamana cu cele de pe riviera greceasca.


Aici fac o pauza de masa la un restaurant iar apoi pornesc la drum. Pe traseu intalnesc diverse formatiuni telurice.


Zona este foarte salbatica, incepe si catararea, sunt intr-un adevarat paradis turistic.


Chiar in apropiere de manastire am de trecut printr-un sat iar la iesire din aceasta localitate intalnesc cei mai fiorosi caini din intregul tur care efectiv nu ma lasa sa merg mai departe. Sunt nevoit sa ma intorc caci nu vreau sa risc.


Cainii ma urmaresc pe o distanta de 1km latrandu-ma la greu.


Noaptea mi-o petrec intr-o zona ideala de campare intr-o poienita salbatica. Am parte de o luna plina splendida care ma insoteste si-n dimineata zilei urmatoare.


Las Mt. Pirin in urma si pedalez spre E79.


Vremea este foarte interesanta, niste aburi parca ies din pamant.


Pe drumul european mai pedalez doar 15 km si intru in Grecia prin vama de la Kulata. Aici prima impresia o am caci infrastructura este net superioara.

Muzica ecuatoriana

4 - Turul Balcanic "La Santa Primavera 2008" - partea 4 (vreme rea in Mt. Balcani)

Pe la Strehaia facem o regrupare, o mica pauza de poze si de masa.


In continuare in drum spre Filiasi fac pana si raman in urma. Sunt in intarziere si nu mai am cum sa ajung grupul sau mai bine zis ma decid sa-mi continui tura singur caci Andrei vrea sa luam tren prin Bulgaria iar eu doream sa traversam Bulgaria pe bicicleta.
De la Craiova o iau spre Calafat. Noaptea dorm in cort pe un deal nu departe de Craiova.
Ziua urmatoare bag tare si ajung la Calafat de unde iau bacul spre Vidin. La intrare in Bulgaria stau la o carciuma si ma intalnesc cu niste baieti mai bronzati si mai tatuati care imi comunica intr-o italiana stricata ca "non e a mangiare in povera Bulgaria". Beau o bere si ma bucur ca preturile sunt putin mai mici ca-n Romania.
Pornesc mai departe si dupa cativa km ajung la prima biserica din Bulgaria intalnita in cale.


Aici gasesc si niste panselute frumoase.


Tot aici intalnesc si un splendid liliac alb.


Pedalez pe drumul European E79, care duce spre Montana si apoi Sofia. Drumul este de o calitate excelenta iar traficul redus. Pe traseu intalnesc putine localitati. Este o zi in care pedalez serios si mult, oprindu-ma la un singur magazin sa cumpar ceva de mancare din oraselul Dimovo. Ajung la poalele muntilor Balcani si ma pun cu cortul inaintea unei catarari.
Ziua urmatoare am de urcat un pas important. Pe traseu intalnesc si o cascada.


Dupa 20 km de urcat ajung in sfarsit in pasul Petrohan la 1438m. Pe ultimii 2km de catarare am avut un strat consistent de zapada langa drum.


Urmeaza o lunga coborare, vremea este cam inchisa, cam pe punctul de a incepe ploaia. Dupa vreo 10km ajung intr-un loc interesant de unde pot observa o pestera intr-o zona de carst deasupra unei paduri dese.


Mai cobor putin si ajung la un restaurant traditional. Deoarece este cam tarziu este momentul sa fac o lunga pauza si sa ma simt bine. In interiorul localului gasesc tot felul de figurine interesante.


Stau aici si ma simt bine cateva ore apoi ma pun cu cortul in zona. in timpul noptii incepe ploaia. Si ploua si nu se mai opreste. Dimineata la ora 9 inca ploua mocaneste, astfel ca-mi strang lucrurile pe ploaie si merg iar la restaurant sperand sa se opreasca intemperia.
Aici servesc o excelenta salata bulgareasca care nu merge prea bine cu berea neagra comandata.


Stau aici 1-2 ore si pana la urma ma vad nevoit sa plec tot pe ploaie. Pe traseu gasesc un monument inchinat unui erou.


La acest monument imi atrage atentia si o cruce interesanta.


Vremea este foarte nasoala. Incepe si un vant sa bata puternic din fata. Sunt atacat si de vreo 5 caini. In apropiere de Sofia la o benzinarie sunt jefuit de 8 leva (4EUR). O nesimtita de vanzatoare profita ca sunt strain si-mi da rest mai putin decat trebuia. Asta este, asa e in tarile sarace, ma simt ca si in Romania. De fapt pe aici, localitatile arata cum erau pe la noi in urma cu 10 ani.


Ocolesc Sofia mergand pe soseaua de centura si sunt oripilat de imaginea de ghetou si cumplita saracie a unor blocuri comuniste.


Ma opresc la un local modest unde mananc bine la doar 8 leva cu tot cu cele 2 beri baute, Pornesc mai departe si sunt plouat la greu. Ma mai opresc la o benzinarie sa ma mai adapostesc de ploaie. Pana la urma ma pun cu cortul langa drum si pana dimineata sunt facut fleasca. Mi se uda inclusiv sacul de dormit iar temperaturile nu sunt deloc generoase.


Fiind inghetat ma opresc la primul restaurant intalnit sa mananc o ciorba de burta.


Aici servesc si niste file de rechin si-mi astampar setea cu bere Pirin. Sunt tot ud la picioare asa ca improvizez, sunt destul de murdar si ma mir ca nu m-au scos afara din restaurant. De fapt trebuie sa marturisesc ca m-am asezat afara pe terasa.


Noroc ca am pe mine un costum de ski in care arat cam caraghios cand sunt pe bicicleta.


Pornesc din nou la drum. Soseaua este impecabila, traficul este insa putin mai intens.


In curand trec pe langa un lac.


Spre bucuria mea iese soarele si-mi pun boarfele la uscat.

Avril Lavigne - Hot

3 - Turul Balcanic "La Santa Primavera 2008" - partea 3 (Splendida zona a Cazanelor Dunarii)

Alte floricele de un alb imaculat imi ridica din nou moralul in curand.


Mai pedalez 20km pana ajung la Cazanele Mari. Aici incepe o catarare de 1km inspre Dubova. Cum urc putin am parte de o larga panorama asupra fluviului care este foarte larg aici chiar inainte de intrarea in Cazane.


Din satul Dubova se coboara spre zona Cazanelor Mici. Aici Dunarea se ingusteaza la doar 166m, avand cea mai mica latime din cursul sau superior. Zona de chei este superba si intalnesc si un piersic inflorit.


In curand ajung la manastirea Mraconia care are o istorie foarte trista, in urma cu cateva secole au fost asasinati niste calugari aici. Aici gasesc o frumoasa fresca.


Mai dau cateva pedale si ajung la cea mai mare statuie din Europa reprezentand capul lui Decebal.


Impresionanta aceasta opera de arta ce a fost finantata de regretatul miliardar Iosif Constantin Dragan intre anii 1994-2004. Din pacate dupa decesul omului de afaceri, lucrarile au fost sistate si statuia a ramas neterminata.


Pana la Orsova mai am de urcat un deal cu panta de 11% iar apoi mai pedalez 20 km pana dupa statiunea Herculane la 7 Izvoare la pestera cu apa termala de sub sosea care este unul din locurile mele preferate din Romania. Aici intalnesc multi oameni in varsta printre care si un batran de 88 de ani cu care conversez despre viata si despre "marea trecere". Omul este vioi, linistit si sanatos. Mi-a marturisit caci bicicleta l-a insotit toata viata ca o buna prietena. Avusese o viata interesanta si nu regreta nimic. Hai la multi ani tataie!


M-am delectat cateva ore in garla fierbinte combinata cu sesiuni criogenice in apa ca de gheata a raului Cerna. In continuare merg la restaurantul Cezar sa ma cinstesc dupa pofta inimioarei. Loc de cazare am eu rezervat in fiecare an, dar nu spun unde ca e secret. Am un loc unde-mi pun cortul anual gratuit in aceasta statiune care era preferata de delicata imparateasa Sisi.
La Baile Herculane ma intorc in fiecare an sa admir si nu ma mai pot satura de superbii "Pinus nigra banatica" care sunt cocotati pe stancile calcaroase ale masivului Domogled.


Ziua urmatoare iar ma duc la tratament la pestera, apoi iar ma simt bine la "Cezar" si dupa amiaza pornesc la Orsova unde dupa ce petrec bine la diverse localuri, tarziu incep sa urc drumul de 2km in serpentine spre manastirea Sfanta Ana. Aici iar am un loc de campare unde obisnuiesc sa ma aciuiesc gratuit. Ma pun cu cortul acolo intr-o poienita. Dimineata urmatoare este momentul sa cobor.


Am intalnire cu un prieten de pe net, cu Andrei, un pasionat cicloturist din capitala cu care-mi programasem o tara pana-n Grecia. Ma intalnesc cu Andrei asadar si pornim din nou spre Dubova, caci vrea si el sa viziteze Cazanele Mici si sa vada cea mai mare statuie din Europa. Dupa ce urcam dealul cu panta de 11% spre Eselnita mai avem inca 15km lejeri si ajungem in zona dorita. Andrei are o bicicleta bunicica si tot rade de gioarsa mea necrezand ca ma va tine pana-n Grecia si inapoi.


Ajunsi pe Defileul Dunarii ma filmeaza si pe mine in timp ce povestesc una si alta despre cicloturism si despre zona in care ne aflam. Pe you tube puteti vedea filmuletul respectiv.


Ajungem si la statuia inalta de 55m care este cu 8m mai inalta decat statuia ce-l reprezinta pe Hristos de la Rio de Janeiro.


Cazanele sunt un sector din defileul Dunării la trecerea prin Munții Carpați. Au o lungime de circa 9 de km. În unele locuri Dunărea se Îngustează până la 230 m, Îngreunând navigația. Fluviul este mărginit de pereți verticali, stâncoși. Adâncimi maxime de circa 75 m. În sectorul Cazanelor viteza de scurgere a apei depășește 5 m/s.
Eu si cu Andrei am pedalat prin Cazanele Mici.


Dupa ce am poposit la pensiunea Steaua Dunarii unde am mancat bine specialitati din peste, vine momentul sa ne intoarcem. O taiem spre Drobeta Turnu Severin.
La cativa km dupa ce iesim din golful Cernei se face un drum la stanga si mergem sa vizitam manastirea Vodita.
Vodița a fost o mănăstire din apropierea satului Vârciorova, municipiul Drobeta Turnu Severin, întemeiată înainte de 1374 de către călugărul Nicodim. Ansamblul a fost reînnoit în timpul domniei lui Vlaicu Vodă (Vladislav I al Țării Românești), după 1400 și în 1689, de această dată de către Cornea Brăiloiu.


Trecem si pe langa clădirile fostei mănăstiri care sunt în ruină.


Azi este o zi importanta, la vama cu Serbia de la Portile de Fier I ne intalnim cu Florin care a venit tocmai de la Bucuresti sa intampine un grup de cicloturisti straini care pedaleaza pe ruta Paris - Pekin. Este una din cele mai importante manifestari cicloturistice din lume sub patronajul Federatiei Franceze de Cicloturism care este infiintata inca din 1992.
Iata-ne asadar pe cei trei ciclocrai de la rasarit asteptand ca prostii in vama sa vina puhoiul de cicloturisti occidentali sa ne cotropeasca scumpa noastra tara atat de inapoiata in multe privinte fata de imbuibarea lor apuseana.


Ne ducem la birtul din vama si savuram oaresice bautura alcoolica si mai putin alcoolica dupa caz. Asteptam ca prostii vreo 2 ore pana vine plutonul. Aici imbulzeala mare, veselie multa, Mie personal mi se face rau si ma apuca crizele de nervi ca am cea mai proasta bicicleta dintre toti si sunt ridiculizat de cativa bosorogi cu care conversez.


Pedalam in sfarsit cu strainii. Este prima data in viata mea cand pedalez cu peste 100 de cicloturisti straini. Discut cu cativa pe traseu. Printre ei gasesc si un american dar cel mai bine ma inteleg cu un francez. Sirul de cicloturistici era parca interminabil, derulandu-se pe cativa km.


La Drobeta am parte de o surpriza ma intalnesc cu RIck, un prieten de-al meu, cel mai mare cicloturist din Buzias pe care-l stiu inca din anul 2000 cand am facut o tura de 1500km impreuna. Suntem in 13 aprilie si alta surpriza ma loveste. Este ziua lui Rick, ne retaragem astfel la un local la iesire din Drobeta unde sarbatorim copios pana la tarzie ora din noapte. Rick a facut cinste si tin sa-i multumesc.
Hei batrane cand ne vom mai intalni la cu chef si-o tura? Stai linistit ca vin! Nu scapi de mine asa de usor!
Ziua urmatoare pedalam cu plutonul. Facem si multe pauze prin sate iar strainii sunt intr-al 9-lea cer cand intalnesc anumite ipostaze cum era la ei in urma cu 100 de ani.
Prin satele prin care trecem lumea ne aclama de pe margine. Intr-un sat un cicloturist neamt se urca intr-o caruta sa simta o senzatie noua.


In alt sat suntem aplaudati de o clasa de copii, iar unul dintre cicloturisti care se vedea ca este mai afemeiat, saruta cu foc pe doamna invatatoare.