Tura cu Will (2011)- Transalpina II (Partea 4)

Urmeaza cateva serpentine cu panta dura si Will pe super bicicleta sa, ma lasa mult in urma. In scurta vreme castigam altitudine. Suntem inca in imparatia coniferelor.


Mai putin si ajung in zona de pajiste alpina. Trec si pe langa o stana de unde turistii pot sa-si cumpere branza direct de la producator.


Pe la cota 1800 imi iau la revedere de la padurea de conifere. Will m-a depasit cu cam 1km si cred ca este furios. Pacat ca acest britanic nu stie ce inseamna cicloturismul. Trebuia sa-l las sa se intreaca cu tirurile pe Valea Oltului.


Peisajul din Muntii Parang este realmente incantator iar vremea tine cu noi.


In zona de pajiste alpina drumul este destul de drept si sunt intrecut de multe masini.


Peisajul alpin este destul de searbad si de chelios. Nu s-ar zice ca ne apropiem de altitudinea de 2000m.


Pe alocuri se mai intalnesc ultimele palcuri de brazi razleti. Sunt la zona de confluenta intre padurea de conifere si pajistea alpina.


Ma abat putin de la sosea sa mai admir peisajul. De englez nu mai stiu nimic, probabil ca fierbe de manie prin varful pasului.


Mai pedalez 1km si ajung la un magar in calduri.


Apoi constat ca o intreaga turma de magari fac deliciul turistilor.


Urmeaza un moment de respiro si de contemplare a urechiatelor dobitoace mioritice. Cat de frumosi pot fi magarii!


Will era si el aici si se juca cu un magarus incantat. Nu mai vazuse asa ceva nicaieri in lume, nici macar in Alpii francezi.


I-am spus englezului: "Take your time, seize this instant, you are at the gate of the Eastern World!?" adica "Carpe Diem esti la portile Orientului".
Spre bucuria mea am parte si de o secventa induiosatoare in care un magarus suge laptic de la mamicuta sa.


Si iar incepe catarare pe un drum drept impecabil.


Vantul adie din fata racorindu-ne bine. Eu trebuie in curand sa fac o scurta pauza sa ingerez niste struguri. Will iar se imbufneaza uitandu-se nervos la ceas. Cerul este de un albastru intens.


Mai avem putin de pedalat pana in saua Stefanu. Avem insa o portiune dificila din cauza vantului si a pantei drepte. Prefer intotdeauna catararile in serpentine decat cele pe linie dreapta.


Peisajele sunt naucitoare.


Pedalez fericit si nu-mi vine sa cred ca Romania are in sfarsit o asemenea sosea alpina.


Am si o bicicleta de incredere dar am o mica problema cu schimbatul pe pinioanele mari, cateodata nu functioneaza si e cam greu la deal dar sunt obisnuit cu astfel de fleacuri. Iata-ma pe Transalpina dupa un an cicloturistic cum nici nu asi fi putut visa. "Gandurile devin realitate", vorba prietenului meu Anton Duma care acum e la Torino si a cam ramas fara bani. Daca doreste cineva sa-l ajute sa-si poata continua turul, ar fi foarte frumos.
Sa traiesti Antoane! Bafta multa!


Vremea este bestiala de poze, peisajele abracadabrante. Traiasca cicloturismul pe mioriticele plaiuri! La un moment dat soseau face un frumos V, semn al victoriei.

Cesare Cremonini - Mondo

Tura cu Super Cycling Man (2011) - Transalpina I - Partea 3

De aici mai avem 18 km pana la cabana Oasa. Este ora 19. Will a hotarat ca la ora 20 trebuie sa fim cazati sau la locul de campare. Dupa ce am mai pedalat 3 km spre Oasa si am constatat caci panta se inaspreste si avem o medie orara proasta, Will hotareste sa ne intoarcem si sa cautam cazare la Tau. Eu insisist sa mergem spre Oasa dar Will nu mai vrea sa riscam sa nu gasim cazare. Trebuie sa-l ascult. La Tau nu gasim nici o cazare.
Avem o frumoasa panorama asupra lacului.


La 7km distanta era un complex turistic dar drumul este nemodernizat iar Will refuza sa mearga pe acolo. Cam pretentios acest britanic, dar trebuie sa ma supun. Pana la urma gasim cazare intr-o gradina suspendata cu panta de 80%, pe proprietatea unor oameni.
Will abia gaseste un loc foarte stramt pt. cortul sau de o persoana iar eu ma culc putin mai sus direct in sacul de dormit, sa stau de veghe si sa-l pazesc pe Will de Mos Martin. Nici nu as fi avut loc sa-mi intind cortul. Dupa ce rezolvam cu cazarea mergem la un resturant "Popasul regelui" (se pare ca Transalpina este un drum strategic creat de regele Carol I). Aici ne cinstim cu niste pastravi la gratar si cartofi prajiti iar apoi bem niste bere de Praha. Will saracul nu rezista decat la o bere, apoi eu mai beau niste beri iar Will se retrage pe o banca afara sa-si scrie jurnalul de calatorie.
Pe la miezul noptii mergem la somn. Will adoarme imediat, eu mai stau sa admir stelele.
Dimineata urmatoare fac o poza locului unde am dormit.


Este din nou o zi superba si iar ma alearga Will de scoate untul din mine. Intram in taramul coniferelor. Drumul este impecabil.


Dupa o ora de pedalat puternic ajungem la lacul Oasa, unul dintre cele mai frumoase din Carpatii nostri. Lacul este imens iar in departare se vede varful lui Patru (2130m)


Pedalam pe fals plat si admiram minunea naturii. Avem o tara atat de frumoasa.


Dupa vreo 2km ajungem la Cabana Oasa unde consumam o cafea si o omleta cu sunca. Aici e afluenta mare de turisti. Suntem intr-o duminica turistica.


In continuare mai pedalam pe fals plat avand privelisti superbe asupra lacului Oasa.


Dupa ce scapam de lac incepe din nou o catarare mai accentuata, dar peisajul este admirabil. Pedalam fericiti prin imparatia coniferelor.


Spre pasul Tartarau(1678m) avem si vreo 2 portiuni in care inca lipseste asfaltul iar panta este tot mai pronuntata pe masura ce urcam.


Abia aici pot si eu sa-l intrec confortabil pe Will.


Dar in curand ajungem in pas iar coborarea este bestiala pe un asfalt impecabil. Din nou ma intrece Will de n-am cuvinte.


La un moment dat imi cade un stalp de la cort si sunt nevoit sa opresc si sa-mi impachetez toate lucrurile din nou. Will cred ca face urat vazand ca nu mai vin. Dar peisajul este sublim iar aerul puternic. Savurez fiecare clipa cu intensitate.


Soarele este cam puternic, dar temperatura este ideala de pedalat.


Padurea de conifere este delicioasa.


Coborarea spre Obarsia Lotrului este perfecta pt. obtinerea de viteze mari, drumul fiind mai mult drept si cu panta importanta.


In curand ajungem la Obarsia Lotrului unde la cabana este o afluenta teribila de turisti. Asteptam o ora pana suntem serviti cu ciorba de burta timp in care Will are timp sa-mi povesteasca de cea mai tare tura din viata lui in afara de aceasta. Este vorba de o traversare a Alpilor francezi de la N. la S., de la Geneva la Nisa, o tura asemanatoare cu cea reusita de mine. Insa la capitolul aventura l-am intrecut cu mult, el avand multi bani si conditii excelente iar eu descurcandu-ma in conditii cel putin precare. Povestiile mele l-au impresionat pe Will inca din aceea promitatoare seara de joi in care ne-am intalnit la Chisineu Cris.
Imi place mult atmosfera de la Obarsia Lotrului, aici unde se mananca un pastrav delicios si se bea un vin fiert savuros.
Observ si niste capite de fan.


Va rog sa-mi permiteti sa va dau o descriere turistico-geografica despre aceasta perla montana numita Obarsia Lotrului care este una din preferatele mele si va recomand calduros sa veniti s-o vizitati.
Staţiunea are o suprafaţă de 3 ha. la o altitudine de peste 1400 m, este popas de trecere între judeţele Vâlcea şi Hunedoara. Trebuie apreciat faptul că toate cele trei puncte turistice urmăresc acelaşi curs de apă, râul Lotru cât şi DN 7 A, care leagă localităţile Brezoi - Novaci şi Petroşani - Sebeş în extremitatea nord vestică a judeţului Valcea în apropierea staţiunii Obârşia Lotrului. Acest obiectiv turistic poate oferi cu predilecţie în sezonul cald, iunie-septembrie, circa 100 locuri de cazare şi masă, pentru împătimiţii după aer curat, odihnă activă-drumeţii şi excursii în împrejurimi, având ca traseu izvoarele Lotrului (obârşia) - Lacul Gâlcescu, conturul lacului Vidra, noile puncte turistice de la Lotrioara şi Rânca. Pescarii îşi pot satisface hobby-ul, pescuind păstrăvi indigeni din apele lacurilor din împrejurimi, iar vânătorii întâlnesc animale şi păsări variate, potrivit biotopului specific zonei alpine.
Pentru atracţia şi particularităţile floristice şi peisagiste admirabile, s-au constituit şi câteva rezervaţii naturale în punctele Câlcescu, Miru-Bora şi Cristeşti.
Caracteristicile principale ale acestei staţiuni sunt: zonă montană, recomandată atât în sezonul rece cât şi în cel cald, cu un peisaj şi resurse naturale deosebite, aer puternic ozonat, bogat în ioni negativi şi esenţe volatile de brad.
Atracţii deosebite: pescuit de păstrăvi în râul Lotru, vânătoare în împrejurimi, vizitarea lacului glaciar Gîlcescu.


Pierdem cam mult timp aici si englezul incepe sa se enerveze. Will imi spune ca vrea sa ajungem azi in Ramnicu Valcea. Eu constient fiind ca drumul spre Voineasa ar fi mai usor dar e cu mai multe gropi, il conving sa facem pasul Urdele, proaspat asfaltat in acest an, mai ales ca in penultima mea tura de la inceputul lui august din cauza conditilor meteo nefavorabile am ratat acest pas, de la Ranca fiind nevoit sa ma intorc in Novaci.
Facem deci Transalpina spre bucuria mea. Este deja ora 16 spre disperarea englezului.
Mai pedalam putin pe langa Lotru si ma tot mir de calitatea drumului. Desi suntem la cota 1400, drumul este plat in aceasta zona.


Dupa ce traversam podul peste Lotru incepe catararea.


E duminica si gasim multi oameni la gratare instalati in corturi personale sau cazati la cabane.

Metallica - Nothing Else Matters

Tura prin Ardeal si Oltenia cu Super Cycling Man(2011) - Partea 2

Pe traseu m-am bucurat mult sa constat caci in ultimii ani agricultura la noi a facut progrese vizibile. Un lung sir de capite de lucerna mi-a placut in special langa satul Folt.


La iesire din Bobalna gasim un deal interesant care are niste formatiuni calcaroase.


Dupa Geoagiu langa localitatea Bacainti intalnim si un Chevrolet Corvette pe a carei tablita de inmatriculare scria Blaga, probabil posesorul sau va fi un descendent al marelui poet si filozof Lucian Blaga.


Putin mai incolo intr-un sat ne oprim la o alimentara sa facem provizii si mancam acompaniati de 2 caini cu care mi-am impartit si eu mancarea. L-am servit pe bietul patruped cu paine, unt si carnat.


Apoi urmeaza o scurta catarare iar din varf am parte de o superba vedere asupra unei meandre a Muresului.


In Vurpar ne place foarte mult Biserica Reformata - Calvina ce dateaza din secolul XVI.


Imediat ajungem sa trecem un pod peste Mures si intram in Vintu de Jos.


Aici reusesc sa-l conving pe Will sa o luam spre Strungari, evitand traficul infernal spre Sebes.
Initial Will dorea sa mearga spre Sibiu - Rm. Valcea pe drumurile europene, dar l-am convins ca e mai bine sa traversam Carpatii Meridionali, sa facem Transalpina si sa vedem ceva frumos, decat sa ne riscam viata pe europene. Tot in Vintu mai facem o mica pauza sa ne umplem bidoanele la un izvor.


Ne continuam drumul si o luam pe valea Pianului in sus. La un moment dat trecem pe langa niste gagici frumoase care faceau plaja langa rau iar Will le saluta cu multa pasiune si urla dupa ele: "Hello beautiful romanian girls!" Fetele casca ochii si incep sa rada. Trecem prin localitati pitoresti: Pianu de Jos si Pianu de Sus iar la Strungari iar trebuie sa facem o pauza de hidratare si stam la un suc pe o terasa.


In aceasta tura cu Will chestia cea mai nasoala era ca-n timpul zilei nu aveam voie sa beau nici macar o bere, iar seara mi se permitea o singura bere. Sigur acesta nu mai este cicloturism si sincer il cam compatimesc pe Will pt. felul sau de a face cicloturismul.
Urmeaza o catarare dura spre localitatea Rachita unde intalnim multi etnici rromi iar Will se sperie putin mai ales ca un individ a urlat dupa noi.


Coborarea spre Sebesel este foarte periculoasa: drum ingust, pe alocuri panta de 15%, nisip pe sosea, copii la margine de drum etc. Dar pana la urma ajungem cu bine pe Valea Sebesului. De aici incepe lunga urcare, cea mai lunga din intreaga traversare europeana a lui Will.
Vremea este ideala pt. cicloturism. Incep peisajele frumoase.


De asemenea sunt incantat de noua calitate a drumului care este asemanator cu cel din Alpii Austriei de exemplu.


In localitatea Capalna, Will opreste sa aiba o discutie cu niste copii. Will ii vrajeste cu povestile sale despre beneficiile mersului pe bicicleta iar eu le traduc copiilor tot. Raman surprins de calitatile pedagogice ale acestui ciclist britanic cu care mi-a fost dat sa ma intalnesc pe sinuoasele carari ale vietii.


Apoi Will se mira mult cand vede o veche masina Dacia care era in mijlocul raului Sebes. I-am explicat eu ca asa este atmosfera in Balcani.


Dupa Capalna oprim la un restaurant unde mancam niste gratare de vacuta. Este deja destul de tarziu astfel ca trebuie sa pedalam repejor iar Will nu se opreste nici macar la poze. Eu in schimb nu rezist tentatiei.


Pe langa Sugag ii mai fac o poza lui Will care se arata incantat de acest traseu.


Dupa Sugag panta se mai inaspreste putin. Ma chinui in continuare sa ma tin dupa Will, blestemandu-mi zilele si noptile. Will este in mare forma si rade din cand in cand de nevolnicia mea.


Cu riscul de a-l vexa pe britanic, ma mai opresc sa fac cate o poza caci nu am mai trecut pe acest traseu din 2009, cam multisor dupa standardele mele.


Ajung si la formatiunea stancoasa numita "Masa Jidovului", despre care vorbea Lucian Blaga in cartea sa autobiografica "Cronicul si Hrisovul varstelor". Marele filozof si poet pe care il consider mentor al meu in sfera poeziei, a trecut pe aici impreuna cu parintii sai, in anul de gratie 1903. Pe atunci "Lulu Popii", cum era alintat Blaga, avea doar 8 anisori si descoperea fascinat pt. intaia data in viata imparatia inefabila al acestui tacut gardian tutelar si titanic care este "Maria Sa Muntele".


Pe la ora 19 ajungem si la Tau Bistra, un loc fascinant unde mai demult a fost construit un lac de baraj si unde se gasesc cateva case a unor localnici. Ma leaga atatea amintiri de acest catun izolat unde demult am dormit intr-o sura in niste fan frumos mirositor.