Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 9 mai 2012

11) - Turul Papadiilor Panonice 2012 – 1000km in Europa Centrala – partea 11 – 250km in 16 ore – record personal

Sunt in data de 21 aprilie, in a 11-a zi a turului meu, intr-o sambata si mai am de pedalat 250km pana acasa. Deodata trag aer in piept si-mi zic: "Carpaticus a venit momentul sa-ti dai recordul la cicloturism cu bagaje. Hai Carpaticus: lupta , fi tare vreau sa te vad ca ajungi pana acasa in mai putin de 16 ore!" Am un bagaj de 35kg iar vremea este cam mohorata, in buzunar mai am doar 1500FT (5,5EUR). Recordul meu anterior pt. cicloturism cu bagaje era de 230km in sub 24 ore stabilit in iunie 2007 tot in Ungaria. Recordul cicloturistului Anton Duma este 240km in 24ore. Trag aer in piept, ma uit la cerul acoperit de nori si zic: "Antoane, a venit momentul ca Carpaticus sa-ti dea recordul!". Voi reusi eu oare in luna lui April pe o vreme nepotrivita sa traversez intreaga Campie Panonica pt a ajunge in zona unde am copilarit? Hai noroc si sa vedem voinice de ce suntem in stare! Pornesc in marea provocare la ora 7: 15 din centrul comunei Cegledbercel unde mai fac o singura poza.
Incep sa pedalez bine dar in curand incepe sa picure. In cam 30minute ajung in orasul Cegled unde ma opresc putin sa vizitez centru.
Aici intalnesc si o biserica care merita o poza.
Gasesc chiar si un element de arhitectura de origine greceasca si ma gandesc la amicul Mircea Petrescu cel care m-a invitat in aceasta tura si care vorbeste greceste impecabil.
Pornesc rapid si pana in Szolnok sunt nevoit sa pedalez 20km si pe drumul european E60 unde sunt din nou pus la grea incercare de catre tiruri. Ba am ghinionul sa inceapa si o ploaie mocaneasca, iar afara e cam frig astfel ca mi-e tot mai greu. Sunt si stropit de tiruri si claxonat si putin panicat sa nu ma cuprinda boala si slabiciunea care mi-a dat tarcoale pe la Budapesta. Cu mult efort si mari emotii ajung la Szolnok unde merg la un market sa-mi cumpar niste salam, cornuri, bonboane si o bere. Cand ies din magazin constat ca ploua tot mai puternic.
Bicicleta e legata de un copac si singurul loc unde ma pot refugia sa nu ma ploua este sub scara unui bloc. Sunt deja ud, infrigurat si ma ghemuiesc in acest loc neprielnic incepand sa mananc si asteptand sa treaca ploaia.
Sunt nevoit sa stau aici mai bine de 2 ore. Dintre toti oamenii care au trecut pe langa mine, doar o tiganca cu parul despletit si cam in varsta, a intrebat ce fac, dar n-am putut conversa din cauza barajului lingvistic. pana la urma se opreste ploaia si pot sa plec. Am pierdut cam mult timp dar mi se face foame si dupa ce mai pedalez 20km mai fac un popas la un supermarket de unde imi mai iau niste dulciuri si niste parizer pe care-l impart cu un caine maidanez.
Pe langa Tisza inspre orasul Martfu gasesc o superba pista ciclabila.
In Martfu fac o scurta pauza sa dau geaca jos ca a iesit soarele si sa admir un basorelief.
Gasesc interesanta aceasta lucrare in metal.
Dupa ce mai pedalez inca vreo 20km spre Mezotur ma prinde o noua ploaie.
Dupa doar 5min in care ma cam ud, ajung la un soi de refugiu unde pot sa astept sa treaca ploaia. Mai pierd inca 30minute si intemperia se opreste.
Pedalez puternic din nou si nu peste multa vreme intru in ultimul judet din Ungaria, in Bekes.
Iar fortez binisor cu o medie de 27km/h si apoi trebuie sa ma odihnesc putin in satul Nagylapos. Nu-mi vine sa cred ce ambitie pot sa am azi cum merg asa de bine cu o bicicleta atat de incarcata. Radon-ul meu se descurca impecabil dar si motivatia mea este destul de mare.
In curand ajung si la podul peste raul Koros la intrare in oraselul Gyomaendrod.
De aici continui intr-un ritm sustinut inca 25km pana ajung in Mezobereny.
Urmeaza sa pedalez pe o noua pista de biciclete in stare foarte buna pana in orasul Bekes.
Aici am deja 170km pedalati si mai am doar 80km pana acasa. Tot aici am si niste prieteni deosebiti si sunt pus la greaua incercare de a decide intre o seara agreabila, mi-au promis ca vor da un chef in cinstea mea cand mai vin sau sa merg acasa si sa dau recordul lui Duma si sa-mi dobor propriul record. Cu parere de rau aleg varianta cea din urma, deci cea sportiva in ciuda inclinatiei mele spre boemie si deci dupa ce visitez putin centrul o tai pe drumuri secundare spre Gyula.
Mai sunt nevoit sa fac o pauza de masa pe traseu iar apoi pedalez puternic si la ora 20: 30 a Ungariei am ajuns langa granita cu Romania. Traversasem intreaga Campie a Panoniei in sub 12h, cu un bagaj de 35kg, o performanta de care sunt mandru.
Am reusit sa ajung la granita inainte de apusul soarelui.
Sunt un cicloturist fericit dar inca mai am de tras.
De aici mai am de pedalat inca 55 km pana acasa, ceasul se schimba cu o ora. Pe traseu il sun pe Mircea sa-l anunt de performanta si aflu ca si el a realizat o traversare a Ungariei demna de luat in seama: 500km in doar 3 zile. La ora 23: 30 a Romaniei ajung acasa in mai putin de 16 ore reusind sa pedalez 250km - noul meu record pt. cicloturism cu bagaje grele. Ura se poate si totusi nu recomand cicloturistilor sa pedaleze mai mult de 100km/zi, distanta ideala fiind de doar 80km/zi pt. a te putea bucura de tot ce-ti ofera viata si lumea practicand cicloturismul.

4 comentarii:

  1. 520 km mai exact. Te felicit teribil pentru ce ai reusit sa faci, nu mi-a venit sa cred la telefon! E ca si cum ai reusit intr-o zi sa recuperezi cele 3 zile! Esti tare, frate! ASa te vreau!!!

    Apropo, in Ungaria podul peste Koros este podul peste Cris, asa spun ei la Cris cum spun Maros la Mures

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti tare Claudiu! Incepusem sa-mi fac griji si pt. tine(nu-mi ajungeau cele pt. Mircea).....dar constat ca ai un stil de a lasa lucrurile ,,sa curga'',care intotdeauna te scoate la liman! Mai bine zis, ai incredere in Viata, Divinitate si nu in ultimul rand,in Tine Insuti! Sper ca intr-o buna zi sa te pot cunoaste personal!

    RăspundețiȘtergere
  3. Va multumesc frumos!
    Mersi Mircea, scuze de mica eroare. Si eu te felicit. E o adevarata performanta si ce ai facut tu. Ma bucur mult ca ne-am cunoscut si ca am pedalat impreuna. Abia astept sa facem o noua tura.
    Va multumesc mult doamna Adriana si ma iertati ca am gresit. Si eu doresc mult sa va cunosc. Va felicit pt. educatia ce i-ati dat-o lui Mircea care este un tanar deosebit. Imi pare rau ca m-a cunoscut Mircea intr-o perioada mai putin fasta a vietii mele. Dar totul va fi bine sa speram!

    RăspundețiȘtergere