La Marea Adriatica si Muntii Sloveniei pe 2 roti

Continuare din turul european din 2007:


In aceea noapte am campat la cativa km de Venetia sub un smochin, nu departe de un drum circulat. M-am riscat putin dar iar am scapat teafar fara sa ma prinda carabinierii. Ziua urmatoare m-am dus la prima statiune intalnita de la Adriatica, la Lido di Jesole unde m-am relaxat la plaja, am baut bere, am facut baie si am discutat cu niste superbe tinere italience. A fost o zi minunata.


La un moment dat am constatat ca am pana si am fost nevoit sa caut o camera noua si o vulcanizare. In cam o ora am rezolvat situatia si iar m-am dus la baie. Ziua urmatoare m-am intalnit cu 2 tineri cicloturisti italieni, Ricardo si Jacobo care mergeau pana in Austria pe biciclete. Am pedalat cu ei cam 30 km din localitatea Latisana pana in Aquileia, localitate unde pe vremea romanilor era un important centru urban. Aici am vizitat o catedrala care dateaza din 1031.


Tot aici am vazut niste vestigii istorice bine conservate de pe vremea romanilor.


Apoi am stat cu italienii la o terasa la o bere sa mai povestim, in cele din urma ei au ramas la un camping in aceea localitate iar eu am continuat traseul si am mers in statiunea turistica Grado unde m-am relaxat din nou si m-am plimbat pe plaja.


Noaptea mi-am pus cortul langa un lac, aproape de sosea dupa niste boscheti, iar in dimineata urmatoare am zarit pe malul lacului niste crabi iar cand am iesit din boscheti ma asteptau un grup de carabinieri care s-au mirat de aparitia mea, m-au legitimate si dupa o scurta cearta mi-au dat drumul. Eram aproape de granita cu Slovenia, tara unde wild camping-ul este mult mai permisiv.
Dar inainte de a trece granita am mai pedalat pe langa mare, savurand niste peisaje superbe, mai ales langa Duino si facand inca o baie in mare la Sistiana.




Apoi mi-am luat ramas bun de la Italia si am intrat in Slovenia, adica am trecut granite intre Occident si Orient.
Din nou am intrat intr-o zona muntoasa, pe o distanta de circa 250km aveam sa pedalez prin muntii Dinarici care sunt destul de asemanatori cu muntii din Romania.
Pedalez pe drumuri secundare cu putin trafic si peisaj incantator, vremea este destul de calda si la primul rau intalnit, Vipava fac o binemeritata baie, aici observ si pastravi. Apoi ajung in frumosul orasel Ajdovscina, unde-mi fac aprovizionarea la un supermarket.


De aici urmeaza un traseu de vis cu multe catarari spre Idrija, care a fost unul dintre cele mai importante centre de exploatare a mercurului din lume, acum localitatea a devenit un important centru turistic.


In zona sunt niste trasee excelente pt MTB, atat pe drumuri forestiere cat si pe drumuri modernizate, un adevarat paradis pt cicloturistii. Inspre localitatea Ziri am si eu parte de niste serpentine de vis.


Apoi intru in padure si ma pun cu cortul intr-un loc ferit in mijlocul salbaticiei pa la cota 1000. In timpul noptii aud zgomote de animale ciudate: de cucuveaua, de cerb si probabil si de ras. Sunt fericit sa ascult natura si ale sale dobitoace.
Ziua urmatoare iar am parte de un traseu incantator, cam ca si in Bucovina sau prin Apuseni, trec prin pitoresti localitati de munte, mai fac un pas, la un moment dat ma intalnesc cu un cicloturist slovean cu care pedalez vreo 20km. Iar intr-un sat de munte am parte sa descopar niste nuferi.


Apoi urmeaza o placuta coborare pana in oraselul Skofja Loka, cel mai bine pastrat oras medieval din Slovenia, o adevarata comoara arhitectonica.


Aici stau cateva ore sa admir orasul cum se cuvine, si raman impresionat de acest burg care dateaza din anul 973 de ve vremea imparatului Otto al II-lea, un orasel comparabil cu Sighisoara noastra. Aerul medieval si cladirile de odinioara dau un farmec aparte asezarii.


Dar calatorului ii sade bine cu drumul!
In continuare pedalez pe un drum secundar cu trafic redus spre frumoasa localitate Kamnik. In stanga mea se vedeau niste munti foarte frumosi cu piscuri golase asemanatori cu Piatra craiului de la noi.
Pe acest traseu am o revelatie si inventez formula cicloturismului si astfel pt. mine cicloturismul inseamna: sfidare a elementelor, inflorire a simturilor, incantare exhaustive si vanare de vant. Fericit ca am descoperit aceasta formula ma opresc sa ma cinstesc la un bar cu niste bere Lasko. Ciudat este ca-n fata localului atarna o ciclomomaie.


Apoi ajung in Kamnik, unul dintre cele mai vechi orasele din Slovenia, atestat documentar din sec XI, unde sunt impresionat de multe cladiri vechi impunatoare dar mai ales de manastirea franciscana.


De aici am din nou un traseu pitoresc montan, la un moment dat zaresc si un superb castel medieval in varful unui deal.


Din localitatea Krivcevo am parte de o catarare pe cinste, cel putin 10 km de ascensiune cu multe serpentine. Pe traseu am placerea sa ma intalnesc cu un ciclist slovean care stapanea bine limba engleza si cu care am pedalat pana in varful pasului care ulterior am aflat ca se afla inclus in lista clubului BIG, spre bucuria mea. In pas ne-am oprit la un local la o ciorba si o bere sa mai discutam.
Am constatat ca-n Slovenia sunt mult mai multi ciclisti ca-n Romania, dar mai putini ca-n Italia. Totusi m-am bucurat sa vad si multi copii pe biciclete.