Totalul afișărilor de pagină

duminică, 30 octombrie 2011

Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 5 (Prin Mt. Trascaului)

Intru intr-o zona incarcata de istorie, de o mare frumusete si putin cunoscuta de turisti.


Bisericile sunt foarte interesante pe aici si au o arhitectura specifica regiunii. Pe teritoriul comunei Bucium se gasesc multe sate cu biserici interesante.


In localitatea Bucium Izbita se afla o biserica - monument istoric. De aici se merge spre rezervatia geologica Detunatele.


In acest sat este momentul sa-i fac o vizita doamnei Carmen, proprietara unui bar si a unei pensiuni pe care n-am mai vazut-o din 2006. O gasesc la barul dansei si stau mult la discutii cu ea si cu un batran de treaba. Doamna Carmen ramane uimita de evolutia mea cicloturistica din ultimii ani.


De aici ma asteapta o frumoasa catarare spre Mogos si drumul devine tot mai salbatic iar traficul tot mai redus. Castig altitudine in curand si ma trezesc ca fac si o pana la roata din spate. Imi schimb camera si pornesc la drum. Intru in Tara Motilor profunda. In stanga mea pe o colina apar niste arbusti pitici si cam razleti.


Dupa Mogos drumul asfaltat este inlocuit de un drum de tara plin de balti si cu mult pietris. Pe o distanta de cel putin 30km traseul este foarte salbatic cu catune uitate de lume si cu drumul in stare foarte proasta.
Catunul Barlesti pastreaza un aer patriarhal, vadit arhaic.


Ma mai ataca cate un caine ciobanesc, se mai uita la mine urat cate un taur, ma mai stropesc in baltile adanci. E minunat!


In satul Barbesti vad multe sure ca pe vremea dacilor. Zona este de nedescris.


Spre satul Macaresti intalnesc si o zona cu mult nisip pe drum si ma mai ataca un dulau.


Apoi urmeaza o frumoasa catarare pe pietris spre satul Geogel.


Drumul este sinuos cu urcari si coborari iat din cand in cand zaresc salase ancestrale acoperite cu paie.


Aceasta este una din zonele cele mai interesante din toata Transilvania. Suntem in Muntii Trascaului, taram de legende si incarcat de istorie.


Am ajuns undeva pe la 1000m altitudine si avem drum de culme cu usoare urcari si coborari. Varfurile muntilor din departare abia daca depasesc 1200m. Incepe sa se faca tarziu si din pacate nu voi reusi sa ajung in comuna de munte Ramet pe ziua. Mai savurez niste peisaje de vis si-mi fac planuri unde sa innoptez sa fiu in deplina siguranta pe aici neexistand nici o pensiune.


Pana la urma ma pun cu cortul in satul Bradesti langa biserica. Dorm pe la cota 1000, in timpul noptii este destul de frig iar in departare prin muntii se aud tot felul de zgomote suspecte iar cainii latra la greu. Seara in timp ce mancam in cort am reusit sa ma tai frumos cu cutitul in palma stanga. M-a oripilat inainte de culcare si un individ in stare de ebrietate. Mancare si ceva de baut am reusit sa-mi iau de la magazinul satului chiar inainte de a se inchide.
Si iata ca trece noapte si eu supravietuiesc. Nu ma ataca nici banditii, nici fiarele padurii.
Dimineata urmatoare imi impart micul dejun cu un caine din sat.


Spre bucuria mea tot aproape de locul unde mi-am petrecut noaptea gasesc si un foarte vechi car de lemn. Aceasta este Romania profunda, Ardealul ramas inca nealterat de veacuri. Ce bine e sa stii pe unde sa pedalezi!


Tot din acest sat montan si tot din apropierea locului unde am campat se poate ajunge la un fenomen geologic interesant, la un aven important.


In curand pornesc, mai am de facut o catarare de vreo 2km, pe traseu intalnesc si o cireada de vaci iar din varful catararii am de pedalat pe drum de culme si iese si soarele, incalzindu-se brusc vremea. Decorul natural este superb. In stanga mea este un deal acoperit de boscheti pitici.


Iar in dreapta se profileaza niste dealuri superbe semi-impadurite.


Mai trec si pe langa niste colibe traditionale.


Drumul continua asa cativa km buni. Vremea se incalzeste asa ca ma schimb in echipament de vara. In apropiere de comuna Ramet, pot observa in departare varful Piatra Cetii (1234m).

Ducu Bertzi - Floare de colt

Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 4 (prin zona Campeni - Abrud)

In scurt timp ajung in localitatea Albac, o adevarata bijuterie turistica de pe Valea Ariesului unde se gasesc zeci de pensiuni si in ultimul timp s-a construit chiar si o partie de ski. De fiecare data cand treceam pe aici ma opream la restaurantul Perla Ariesului unde se mananca foarte bine. De aceasta data din cauza bugetului redus am mancat tot de la pachet mancare de acasa: slanina, branza si ceapa pana mi-a iesit pe ochi.


Ma scuzati de indiscretie dar voi face o marturisire legata de bugetul excursiei.
Pt. aceasta tura din buzunarul propriu n-am avut nici un ban pt. ca toti banii mei in jur de 700EUR facuti din traduceri i-am cheltuit in turele precedente. Deci m-am hazardat sa merg la drum cu o suma echivalenta cu costul bicicletei mele, suma primita de la Sorin ca sa ajung la Tulcea. Aveam de mers 14 zile cu aceasta suma si era cam dificil considerand ca voi alege unul dintre cele mai grele si lungi trasee cu multiple traversari montane.

Dupa Albac urmez cursul raului Aries pana ajung in localitatea Vadu Motilor.


De aici urmeaza o panta de 7% de 1km apoi o coborare tare si ajung in Campeni unde ma opresc la statuia lui Avram Iancu care a facut liceul in aceasta localitate importanta din Tara Motilor.


Intr-o parte laterala a statuii gasesc un basorelief reprezentand o imagine a Revolutiei lui Horea, Closca si Crisan.


De aici mai pedalez 5km si ajung in satul in care s-a nascut Ion Oarga zis Closca, in Carpenis. Intr-o casuta ca cea din poza e posibil sa fi vazut lumina zilei marele cap al revolutiei taranesti de la 1784.


Mai pedalez cativa km si ajung in orasul Abrud. Aici sunt biserici interesante.


Vizitez si cimitirul acestei frumoase biserici de pe vremea revolutiei taranesti.


Apoi o iau pe soseaua de centura, am de urcat o panta si am parte de o panorama superba asupra centrului istoric al Abrudului. Prin acest oras au trecut personalitati remarcabile inclusiv Nicolae Iorga. Fapt inedit este caci intr-o arie foarte restransa se afla 5 biserici.


La iesire din oras spre Alba Iulia ne intampina un mesaj incurajator.


Deoarece este tarziu, iar de aici ma asteapta un traseu montan prin padure unde sunt ursi, iau o inteleapta decizie de a ramane in zona cu cortul. La iesire din oras vis-a-vis de o benzinarie am gasit un loc de cort. Dar inainte ma decid sa caut un restaurant sa mananc si eu o ciorba.
Gasesc pensiunea Silinel unde avea sa-mi surada norocul.
Pt. inceput servesc o ciorba de vacuta, apoi beau niste beri Ursus sa prind inspiratie sa-mi scriu jurnalul. Initial m-am asezat singur la o masa in apropierea unui tablou superb reprezentand o duduie in rochie sumara asezata la o masa. Nu m-am putut abtine sa nu-l fotografiez.


La masa din celalalt capat al restaurantului este veselie mare. Pana la urma un domn ma intreaba de unde vin si unde merg. Cand afla despre ce este vorba sunt invitat la masa lor si sunt ospatat regeste cu de toate. Aflu caci convivii sarbatoresc intalnirea de 30 de ani de la terminarea liceului pe care l-au facut impreuna in Abrud. Eu devin vedeta in aceasta seara cu povestile din turele mele. Astfel ca ma aleg cu o seara fantastica si cu o sponsorizare bunicica. Domnul din stanga fotografiei urmatoare este un roman emigrat in Canada in urma cu multi ani. El mi-a platit consumatia si mi-a dat o sponsorizare echivalenta cu costul modestei mele biciclete. Un om de milioane, candva sper sa ajung pe 2 roti in Canada unde am prieteni pe care trebuie sa-i revad.


Doamna de langa mine ma sponsorizeaza si ea cu o suma cu care asi putea sta o noapte la o pensiune ieftina. Toata gasca este de treaba. Motii sunt fabulosi, asa ca ne distram si ne simtim bine impreuna.


Cand se termina cheful pe la ora 1AM, Cosmin, baiatul care lucreaza la pensiune ma sponsorizeaza cu o cazare gratuit spre norocul meu caci vream sa merg sa-mi pun cortul. Am parte de conditii excelente, fac un dus, ma uit la Tv, mai beau o bere si apoi ma culc intr-un pat ca la mama acasa.
Ziua urmatoare ma trezesc tarziu, cobor jos si mai stau la niste beri Ursus platite de Cosmin, caruia ii povestesc despre aventura mea. Tot aici mai intalnesc 2 baieti de treaba, iar unul dintre ei imi face cadou un ziar din care aflu caci un mot de-al lor de 35 de ani ce traieste in Madrid, a facut in acest an o tura Madrid - Baia de Aries (locul unde a stat in Romania) intr-un timp incredibil: 3500km in 19 zile. Acest roman stabilit in Spania se cheama Victor Joco. Voi lua legatura cu el si il voi recomanda pe Will Hodson.
Cosmin ma sponsorizeaza la plecare cu aceasi suma donata si de doamna din seara precedenta. Cel din mijloc din poza urmatoare este prietenul meu Cosmin din Abrud.


Vine momentul cand imi iau ramas bun de la baieti, promitind ca voi reveni si pornesc la drum.
Pana sa ies din Abrud am parte si sa admir niste vile solide motesti de mari dimensiuni.


Mai pedalez putin si ajung la drumul spre Mogos, pe unde trebuie sa merg.


Intru intr-o zona incarcata de istorie, de o mare frumusete si putin cunoscuta de turisti.


Bisericile sunt foarte interesante pe aici si au o arhitectura specifica regiunii. Pe teritoriul comunei Bucium se gasesc multe sate cu biserici interesante.


n localitatea Bucium Izbita se afla o biserica - monument istoric. De aici se merge spre rezervatia geologica Detunatele.


In acest sat este momentul sa-i fac o vizita doamnei Carmen, proprietara unui bar si a unei pensiuni pe care n-am mai vazut-o din 2006. O gasesc la barul dansei si stau mult la discutii cu ea si cu un batran de treaba. Doamna Carmen ramane uimita de evolutia mea cicloturistica din ultimii ani.


De aici ma asteapta o frumoasa catarare spre Mogos si drumul devine tot mai salbatic iar traficul tot mai redus. Castig altitudine in curand si ma trezesc ca fac si o pana la roata din spate. Imi schimb camera si pornesc la drum. Intru in Tara Motilor profunda. In stanga mea pe o colina apar niste arbusti pitici si cam razleti.

Richard Clayderman - Balada para Adelina (1998)

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 3 (pasul Vartop si Valea Ariesului)

Ma opresc in Baita, ultima localitate inainte de serioasa catarare spre pasul Vartop(1160m). Aici fac pauza de masa si discut cu un batran.


Descopar si aici o biserica greco-catolica interesanta pe fatada careia se afla un panou cu episcopii greco-catolici deveniti martiri sub teroarea regimului comunist. Sa speram ca vor fi beatificati de catre Sfanta Biserica Ortodoxa Romana.


La iesire din aceasta localitate incep serpentinele. Am parte de o zi superba. La prima serpentina traversez un parau iar la stanga se face un drum forestier care duce tot la Vartop.


Coloritul copacilor este de mare efect.


Ma opresc relativ des sa fac poze si sa admir copacii multicolori.


Drumul urca anevoios in serpentine si-n scurt timp castig altitudine.


Pe masura ce urc coloritul arborilor este tot mai variat.


Am parte si de panorame interesante asupra muntilor din apropiere.


Acest traseu este printre cele mai pitoresti din tara iar luna octombrie este poate cea mai buna perioada datorita peisajelor de vis.


Continui sa pedalez inregistrand tot ce este mai frumos pe traseu.


Zona este de un imens potential turistic inca neexploatat cum ar trebui.


Dupa ce mai urc cativa km ajung si la zona cu peisaje carstice.


Vremea este optima pt. facut poze.


Peisajele sunt dintre cele mai diverse. Si iata-ma ajuns pe la 1000m altitudine. Mai putin si ajung in imparatia coniferelor.


Dupa 13,5km de serpentine mai am de pedalat 3 km pe fals plat pe drum de culme pana ajung la Vartop. Apoi vine coborarea spre Arieseni. Deoarece este cam racoare pe aici si mi-e cam foame urmatoarea poza o fac abia dupa Arieseni in apropiere de pensiunea Giuliana.


Aici pe Valea Ariesului atmosfera este de vis, peisajele la inaltime, ba am noroc ca si temperatura sa fie destul de buna. In localitatea Scarisoara ma opresc sa fac o poza unei zone de carst.


Spre Albac, pedalez pe langa o superba padure de conifere.


Intalnesc si zone de carst de o nespusa frumusete.


Drumul este impecabil iar decorul natural de exceptie. Pedalez prin Cheile Albacului.


Aproape la fiecare pas am motiv sa ma opresc sa admir peisajul admirabil si sa fac poze. Aceasta este cu siguranta una din cele mai pitoresti zone din Romania pe care o recomand tuturor cicloturistilor.