Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

O tinerete inchinata aventurii pe 2 roti

Salutari prieteni !

Voi face o descriere succinta a mea si a evolutiei mele cicloturistice. Deviza mea este `Pedalo ergo sum` Pedalez deci exist!

M-am nascut la poale de Carpati, la Brasov exact in ziua in care marele fotbalist Adrian Mutu vedea lumina zilei. Parintii mei, 2 intelectuali inimosi, mama profesoara de desen tehnic si tata inginer silvic, s-au mutat la cateva luni de la nasterea mea in orasul Ineu, jud Arad unde erau bunicii din partea tatalui.
Am avut o copilarie fericita. De mic, de la 2-3 ani tata ma lua in drumetii prin Bucegi, Piatra Craiului, Postavaru etc.

Atunci in frageda copilarie s-a sadit in mine setea de calatorie, dragostea de munte si de natura. La 4 ani mi-a fost dat sa fac primul tur al tarii cu masina, tur ce a inclus si Transfagarasanul si Litoralul. Am ramas marcat de aceasta calatorie de la inceputurile mele. Exact 10 ani mai tarziu am facut prima mea calatorie in Europa, mai precis in zona Nantes, unde am avut privilegiul sa vizitez casa memoriala a marelui Jules Verne, autor care mi-a marcat studioasa mea adolescenta. Am trecut si prin Paris, a fost superb.


Pedalez de cand ma stiu, la inceput aveam un Pegas amarat, abia la varsta de 18 ani am avut acces la un MTB de duzina. In '98 am inceput cicloturismul, la inceput cateva mii de km doar in jud Arad. In '99 eram in primul an de facultate la Sibiu. Visam de mult la un tur ciclistic dar nu ma lasau parintii asa ca intr-o friguroasa zi de Aprilie a aceluiasi an de referinta pt mine, am comis-o, fugind de acasa cu bicicleta avand doar 50000lei vechi in buzunar si ceva merinde, fara cort, fara sac de dormit, fara echipament. astfel am devenit ciclopelegrin transilvan in prima mea ciclotura, dormeam la manastiri. Cand am ajuns la Saliste, am ramas fara bani, niste oameni inimosi m-au ajutat cu o bucata de paine, 2 rosii si un bot de cas si 10000lei vechi, sa traiasca. Apoi la Sibiu m-au ajutat colegii la caminul unde stateam pana mi-a trimis mama bani. Destul de dramatica a fost primul meu tur ciclistic. Astfel parintii au vazut ca nu se pot impotrivi pasiunii mele si mi-au dat mai multa libertate de exprimare. Au urmat si alte ture, in acel an pedalind in 8 judete.

In anul urmator am facut un progres simtitor pedalind in 20 judete. Am facut primele 2 tururi de peste 1000km, aveam o semicursiera nemteasca cu 10 viteze ce m-a costase vreo 40E.
In 2001 am pedalat in 15 judete, faceam naveta, in fiecare luna pe bicicleta, Ineu-Sibiu si invers. In 2002 am pedalat in 14 judete. Duceam o viata de cicloboem cam saracut, dar indragostit de natura, de sport , de aventura. Cam solitar si trist, un neinteles, ocolit de noroc si fara de iubirea femeiasca. Crezul meu era literatura si ciclismul, dragostea de libertate si inclinatia pt lucrurile profunde. Eram un ciclotrubadur si desi am suferit mult, nu regret, caci lipsurile si durerea m-au fortificat pt vicisitudinile de mai tarziu. In 2003 am reusit sa fac pt prima data turul tarii, indeplinindu-mi un vis maret, A fost un tur de 3500km compus din doua bucati una de 2100 si una de 1400. De retinut ca conditiile mele materiale erau precare, nu aveam nici macar cort, doar un sac de dormit, iar bicicleta cu care am facut turul era un jaf de DHS. Aventuri tari, lacrimi, deznadejde, dupa doar 7 zile, in care am facut muntii Banatului si ma indreptam spre Oltenia, franele s-au slabit, iar in a 13 zi au cedat cu totul pe coborarea dealului Comarnic la intrare in judetul Arges dinspre Valcea la 22km de Curtea de Arges. Era sa intru intr-un tir, in ultimul moment am virat in dreapta, prabusindu-ma intr-un sant, salvandu-mi viata. A fost un an memorabil primul in care am reusit sa ajung cu bicicleta pe litoral, in Bucovina, Maramures etc.

In 2004 iar am facut turul tarii, un tur de 2900km axat pe Carpati, cu peste 15 pasuri. aveam tot un DHS. Am pedalat in 25 judete. Am avut conditii putin mai bune, in sensul ca am avut in sfarsit si un cort. Aventuri mari, iar la intoarcere, In Moldova Noua mi s-a furat borseta cu buletinul, celularul, banii. Am fost disperat si pana la urma m-a ajutat un mare poet si om caruia ii multumesc mult, in persoana domnului Gheorghe Azap, din Ticvaniu Mic, langa Oravita. El m-a cazat si omenit, am avut parte de o serata literara si m-a sponsorizat cu 500 000. vechi. Sa traiasca!
In 2005, iar turul tarii, am pedalat in 28 judete. Conditile erau mai bune caci jobul de profesor de engleza mi-a permis cu mari sacrificii sa strang circa 800€ pt sezonul estival. De banii respectivi am bagat vreo 50 zile de cicloturism mioritic tot cu un jaf de DHS. Nu era aceasi bicicleta, anual schimbam bicicleta, dar niciodata nu aveam o bicicleta,macar decenta, sa zicem pt asa ture. din pacate iar m-a lovit destinul, de data asta am fost jefuit la Vama Veche. iar am ramas fara celular, bani, buletin, mai rau ca in borseta ce mi s-a devalizat era si jurnalul de calatorie, la care tin cel mai mult, fiind un sentimental si un om de litere. M-a ajutat o manastire din judetul Constanta cu 400000lei vechi ca altfel muream de foame, si tot pe bicicleta am mers spre casa.

In 2006 am facut un tur incredibil de 4500km tot in tara in 31 judete, se poate zice ca am facut de 2 ori turul tarii in acelasi tur, din pacate, in a 44 zi din tur dupa un chef zdravan de pe litoral,luasem toate statiunile la rand pana la Mangalia , unde am zabovit mai mult pe la localuri, la unul dintre ele am platit un lautar sa-mi cante Drumurile noastre toate ale nepieritorului Dan Spataru. Era in noaptea de 13 august, o seara cu adevarat boema si fascinanta In care pe la miezul noptii am avut ocazia sa ma intalnesc si sa vorbesc cu marele cantaret Gheorghe Ghiorghiu, care-mi fascinase adolescenta cu cantecele sale sentimentale. Dar vai avea sa urmeze unul din cele mai teribile momente din viata mea. Dimineata urmatoare m-am trezit cu o gaura de 1m in cort si lipsea rucsacul unde aveam toate lucrurile importante , camera video Panasonic, 7 casete de inregistrari din toti muntii tarii, buletin, card, echipamente etc. La 6 dimineata cand m-am trezit, mi-am pus cortul exact in fata hotelului Cerna din Saturn, am avut un soc ingrozitor. Iar m-a ajutat o manastire de am reusit s-a ajung la Brasov unde am neamuri care m-au salvat cu un imprumut. Un an de cosmar si de referinta. de retinut ca acest lung tur l-am facut cu o semicursiera veche Hercules ce m-a costat doar 50€, iar pe tot traseul aveam sa investesc in reparatii, de fapt intr-o camera si un pneu doar 10€. Inchipuiti-va tur de 4500km, adica cam a opta parte din turul lumii in care sa platesti doar 10€ pentru uzura survenita, cred ca am stabilit un record mondial.
In toti acesti ani am bagat peste 50 tururi ciclistice, cu anumite recorduri: tur de peste 500km in decembrie, tur de peste 1000km in martie, tur de peste 2000km in aprilie, 8000km pedalati intr-o vara in 7 tururi consecutive, 3060km pedalati intr-o iarna,etc. Toate aceste tururi le-am facut pe banii mei facind cele mai mari sacrificii, in sensul ca nici la Revelion nu ma duceam nicaieri ca sa mai am de cateva zile de cicloturism. Pasiunea mea este devoratoare si acaparatoare pe masura ce progresez.

In 2007 in sfarsit mi-am implinit visul de a traversa Europa prin Alpi, un tur fabulos de 4500km prin 6 tari cu 42 pasuri in Alpi, printre care si cel de-al 2-lea pas modernizat al batranului continent, Iseranul(2770m) Aventuri incredibile, fapt inedit turul l-am facut cu un echipament precar si o semicursiera veche ce m-a costat doar 75E. Multumesc, domnului primar al Ineului, care mi-a gasit un generos sponsor, in persoana omului de afaceri, Mihai Verbita care m-a sponsorizat cu 500E pt acest tur european. a fost prima sponsorizare cu care am murit de foame prin Europa, considerand ca am ales un traseu foarte lung si cam costisitor : prin fabulosii Dolomiti, Alpii Bavariei, Alpii Occidentali, Alpii Iulieni, Balaton, marile lacuri, Venetia, etc. A fost memorabil, oricum. Mii de multumiri sponsorului.. In acest tur am ajuns intr-un articol dintr-un ziar local din Italia si intr-un reportaj la o televiziune locala din Franta.

Am lucrat 3 ani in invatamant, profesor de engleza in zona rurala din jud Arad. In 2007 in octombrie m-am imbolnavit cu sistemul nervos si m-am lasat de invatamant, unde nu m-am dus decat ca sa am vacanta de 3 luni pe care o petreceam in sa.
Sunt licentiat in engleza-franceza, am atestat dat de Ministerul justitiei si de mai bine de 1 an de zile mi-am deschis cabinet de traduceri la domiciliu.Daca aveti nevoie de servicii de traduceri, va rog sa apelati cu incredere.
Deasemenea am un material video deosebit despre expeditiile mele cicloturistice care ar merita difuzat si am multe jurnale de calatorie de calitate.(dati pe google You tube – Claudiu Moga)
La inceputul anului 2007 m-am inscris intr-un club international de ciclocatarare, cu sediul in Begia, numit Challenge BIG, care se ocupa cu promovarea cicloturismului montan european si se axeaza pe ciclocatarare. Situl clubului: http://www.challenge-big.eu/
In 2008 am avut un an senzational cu 4 tururi europene dintrec are 2 de cate 3000km fiecare pedaland in 5 tari : Romania, Ungaria, Slovacia, Bulgaria si Grecia. Am reusit sa fac si turul Romaniei pt a 5-a oara. Tin sa le multumesc sponsorilor : doamna Lidia Bradley, presedinta fundatiei Aspera din Brasov care m-a sponsorizat cu 500$ si doamna Mihaela Rusu din Cluj care m-a sponsorizat cu 200€. Le multumesc si celor care m-au dat de tradus si care m-au ajutat in special lui : George Culda, Mircea Florescu si Ionut Sauca.

Vreau sa fac performanta, dar am nevoie de fonduri.
Am un material deosebit, ce ar merita difuzat: filme, poze, jurnale, etc.
Am planuri mari cu cicloturismul, vreau sa fac ceva pt tara, sa fiu un adevarat ambasador al Romaniei pe 2 roti.
Intre timp am avut multiple aparitii in mass-media la : Realitatea TV, Info TV Arad, Banateanul si Jurnalul National dar sunt abia la inceput. Urmeaza colaborarea cu revista MBike pentru care voi face articole despre expeditile mele cicloturistice.
In ultimii 4 ani am mai pedalat in jur de 70 000km cu nenumarate ture dintre care asi aminti o tura de 3600km prin 5 tari si o tura de 5000km prin 6 tari. Despre ultimii 3 ani de cicloturism gasiti fotoreportaje din abundenta pe blogul meu. In 2012 am reusit un tur al Europei de 9000km in 123zile prin 17 tari cu peste 100 000m diferenta de nivel reusind peste 100 de pasuri si catarari omologate de la clubul BIG Challenge. In 2013 in cei 13 000km pedalati ma pot mandri ca am pedalat in 16 tari, deci am facut un nou tur al Europei realizat in 3 expeditii distincte si am facut si multe ture mai scurte prin tara. Am cucerit din nou zeci de pasuri in Alpi printre care si cele mai inalte pasuri din Italia, Elvetia si Austria (Stelvio, Umbrail si Hochtor pass). In 2014 am pedalat in 13 tari europene in peste 100 zile de cicloturism. Pt. 2015 pregatesc o alta expeditie europeana importanta. Va multumesc mult pt rabdarea de a-mi citi povestea mea. Cu consideratie, Claudiu

Aventuri pe 2 roti in pusta Ungariei





Salut prieteni,

Dupa ce m-am intors din turul din Tatra ( tur deosebit cu dubla traversare a Ungariei si a Slovaciei pe cele mai dificile trasee d.p.d.v. al diferentei de nivel, trecind prin parcurile nationale: Muranska Planina, Slovensky Raj si urcind pe cel mai inalt si mai dificil drum asfaltat din Tatra care urca pana la 1670m la Sliemnszky Dom, un peisaj de vis asemanator cu cel de la Balea Lac, ma rog un tur reusit de 1200km pe care l-am facut impreuna cu prietenul meu din copilarie Marius Reghis, pe care sper ca l-am convins sa se tina de cicloturism si sa bagam poate anual cate un tur.)

M-am intors deci acasa cu bine apoi am pornit-o din nou pe data de 16 august

directia Budapesta, caci pe data de 18 pe la ora 13:30 aveam intalnire in mt Pilis cu amici ciclocataratori membrii ai clubului BIG Challenge. Din pacate am avut parte de un tur de cosmar fara precedent. In prima zi am avut un vant violent din fata, apoi o furtuna violenta, apoi un chef zdravan la Beckeschaba sa sarbatorim prietenie dintre romani si unguri. A doua zi mi-am dat seama cu stupoare ca mi s-a stricat bicicleta, scapa lantul, mergea in gol, pana la urma am observat ca nu mai merge decat pe foita mica din fata, am constatat ca am am si 220 km pana la Budapesta+ inca 40 pana la Dobogoko la intalnire si mai aveam doar 24 de ore deci din pacate eram intr-o situatie imposibila. Cu banii eram foarte limitat nu-mi puteam permite bilet de tren caci ramaneam lefter la Budapesta apoi si era mai nasol. Nu am avut de ales si m-am intors din drum pe o alta ruta si am zis macar sa mai savurez atmosfera si sa mai pedalez pe piste ciclabile noi daca totusi este un tur semiratat. A urmat o zi lejera de cicloturism, iar seara m-am simtit bine in orasul Gyula unde era si un festival de muzica medievala langa cetatea din localitate. Apoi am dormit romantic langa un lac fara sa-mi mai pun cortul, doar in sacul de dormit. Ziua urmatoare, m-am gandit sa mai stau inca o zi mai pedalez si mai ales sa gasesc un complex balnear sa-mi prelungesc putin sejurul si sa mai si savurez clipa. Din pacate la complexul turistic amenajat langa raul Koros ( Cris) de langa localitatea Doboz, am dat de dracul. M-am trezit cu o puternica toxiinfectie alimentara de la carnea unui hamburger neprocesata termic corespunzator. Imagine hollywoodiana horror de cosmar: m-am retras la vreo 30 de metri de restaurantul care mi-a distrus sanatatea si ratat minisejurul in spatele unui plop secular, acolo a inceput lupta organismului meu cu bacteriile salmonela care se inmulteau cu repeziciune, la inceput durere de burta, ameteala, febra, frisoane, moleseala, apoi voma ingrozitoare la poalele falnicului arbore. 5 ore am zacut la umbra sa in dureri tot mai mari, la un moment dat simteam ca nu-mi circula sangele prin brate si picioare. apoi cu greu m-am ridicat si m-am tarat inca vreo 12-13 km pana la vama intr-un ritm de melc. Era ora infrangerii, a decaderii, a neputintei bietului ciclocatarator roman; umilit si sleit paraseam Ungaria. Dupa ce am intrat inapoi in Romania la 2 km de granita la iesire din Varsand mi s-a permis sa-mi instalez cortul in spatele unui motel. Am zacut in cort de la ora 20 pana la 8 dimineata, intr-o conditie fizica deplorabila, greu de imaginat. Ziua urmatoare am reusit sa mai avansez doar 15 km pana langa Socodor unde am cazut din nou lat pe izopren vreo 2 ore pana au venit parintii cu masina dupa mine sa duca pacientul. Sinistra experienta. Abia azi dimineata mi-am mai revenit si am putut si eu sa mananc ceva. Dar suferinta te caleste, te inobileaza, te pregateste sa fi om si sa induri viata, semenii si sa te poti bucura de lucrurile marunte: o floare, un rasarit de soare , un sarut, o ciocolata etc.

Traiasca cicloturismul et vive la vie en rose!

La multi ani romane si nu uita bicicleta este o solutie viabila pentru fericirea ta!

cu prietenie,

Claudiu